| |||||
---|---|---|---|---|---|
![]() | |||||
Fomes fomentarius | |||||
Classificazione scentifica | |||||
Regnu | Fungi | ||||
Divisione | Basidiomycota | ||||
Classa | Basidiomycetes | ||||
Ordine | Polyporales | ||||
Famiglia | Polyporaceae | ||||
Generu | Fomes | ||||
Nome binuminale | |||||
Fomes fomentarius Linnaeus, 1753 | |||||
![]() |
L' esca (u nome latinu essendu Fomes fomentarius) hè un fungu di a famiglia di e Polyporaceae chì ùn hè micca manghjarecciu .
U corpu hè sessile, à forma di "zocculu", longu 10-40 cm. In u prima stadiu di crescita u cappellu prisenta solchi cuncentrichi è ondulati, incù una cresta molla. L'orlu hè attundulatu, rughjinosu chjaru di culore. À maturazione a cresta si prisenta dura, massiccia, ocra o brunastra di culore, incù l'arice rugosu.
I tubuli sò longhi, incù parechji strati, d'aspettu rughjinosi.
I pori sò fini, rutondi, chjuchi, u culore variendu da biancu crema à brunastri. Sò assai fragili.
A carne hè suverosa o spungosa, dura, brunu-russiccia. L'odore hè tipicamente funghinu oppuru di legnu, moltu agrievule, spicialmente vicinu à i pori.
E spore sò oblunghe, giallastre.
Cresce annantu à piante cascilarghe, tantu vive ch'è morte, d'estate o di vaghjimu, per parechji anni.
L'esca ùn hè micca manghjareccia, a so cunsistenza essendu praticamente para à quella di u legnu.
Da u latinu fomes = esca, alimentu di u focu, per l'usu chì si ne facia in i tempi.
L'esca era tagliata in fette longhe e strette. Seccate in u fornu, sse fette eranu aduprate par accende a pipa cun a petra battifocu. Si pudia pistà l'esca secca in polvera è misculala à u salnitru nitratu di potassiu per accende u focu casanu piu facilmente.
'Ss'articulu pruvene in parte o in tutalità da l'articulu currispundente di a wikipedia in talianu.