| |||||
---|---|---|---|---|---|
![]() | |||||
Sempervivum tectorum | |||||
Classifica scentifica | |||||
Regnu | Plantae | ||||
Classa | Lycopodiopsida | ||||
Divisioni | Tracheophyta | ||||
Sottudivisioni | Spermatophytes | ||||
Ordini | Saxifragales | ||||
Famiglia | Crassulaceae | ||||
Genaru | Sempervivum | ||||
Nomu binuminali | |||||
Sempervivum tectorum Carl Linnaeus, 1753 | |||||
![]() |
Sempervivum tectorum hè una spezia di pianta chì faci parti di a famiglia di i Crassulaceae.
Sempervivum tectorum hè una pianta succulenti appartinendu à a famiglia di i Crassulaceae. 'Ssa spezia hè carattarizata da i so rusetti di casci carnati è spessi, disposti à forma di spirala. I casci sò di culori verdi, calchì volta tinti di rossu o di purpurea, è sò cuparti à picculi punti spinosi. I rusetti poni aghjunghja sinu à 15 centimi di diamitru.
Urighjinariu d'Auropa, Sempervivum tectorum hè largamenti spartu in i righjoni muntosi è i zoni rucciosi. Omu u trova in particulari in l'Alpi, i Pirenei, i Carpazi è i Balcani. 'Ssa pianta hè ancu cultivata in numarosi orta ed hè à spessu apradata com'è pianta urnamintali.
Sempervivum tectorum hè prisenti in Corsica.[1]
Sempervivum tectorum hè una pianta vivaci chì si ripraduci par u più in via vegetativa. I rusetti pruducini stuloni, piccioli pasciulanti smilzi chì portani nuveddi rusetti à i so estremità. 'Ssi rusetti novi poni staccà si dopu è furmà nuveddi pianti. A fiuritura di Sempervivum tectorum si pruduci di regula à u capu di parechji anni. I fiora sò chjuchi, di culori rusulinu o rossu, è sò ragruppati in infiuriscenzi.
Sempervivum tectorum hè u nomu scentificu accittatu par 'ssa spezia. Esistini eppuri parechji sinonimi chì sò stati apradati par disignà 'ssa pianta, tali Sempervivum montanum, Sempervivum arachnoideum è Sempervivum calcareum. 'Ssi sinonimi sò stati apradati in u passatu, ma sò avali cunsidarati com'è obsuleti.
Sempervivum tectorum ùn hè micca cunsidaratu com'è una spezia minacciata. A so larga ripartizioni giugrafica è a so capacità à adattà si à diffarenti tipi di terri è di cundizioni climatichi li cunfariscini una certa risilienza. Eppuri, a distruzzioni di u so ambienti naturali è a racolta eccessiva poni rapprisintà minacci par certi pupulazioni lucali. Hè dunqua impurtanti di vighjà à a cunsirvazioni di 'ssa spezia prisirvendu i so ambienti naturali è evitendu l'eccessu di cugliera.