Al môśgh (morsicatura, morso in itagliàn) o muśghèda, muśgôt,[1]tacôt 'l è na sacagnèda coi dèint lasèda atâc a 'n quêl o adôs a na béstia o a 'n èter cristiàṅ.
Manéri ed dìr
(CARPŚ) Muśghèr un panèin, (IT) Mordere un panino.
(CARPŚ) Gnìr muśghê da na sinsèla, (IT) Venire punto da una zanzara.
(CARPŚ) Muśghères la lìngua, (IT) (lett.) Mordersi la lingua, (fig.) Pentirsi di aver detto qualcosa di troppo.[2]
(CARPŚ) Muśghèrs i dî, (IT) (lett.) Mordersi le dita, (fig.) Essersi troppo arrabbiati.[3]
(CARPŚ) Al mośga ch'al pèr un canrabî, (IT) Morde che sembra un cane rabbioso.
(CARPŚ) L'è catìva ch'la mośga, (IT) È talmente cattiva che morde.
(CARPŚ) Un muśgôt pr oun e 'l belsòun 'l è finî, (IT) Un morso a testa e il bensone è finito.
(CARPŚ) Anc al can al s mośga la còa, (IT) Anche il cane si morde la coda.
(CARPŚ) Sèint s'l è bòun! Dàgh na muśghèda! (IT) Senti quanto è buono! Dagli un morso!
(CARPŚ) S'al gh'ìs faṁ dabòun, 't vedrèv s'al mośga! (IT) Se avesse fame davvero, vedresti come morde!
(CARPŚ) Cun na muśghèda 'l à magnê al pòm e anca dū dî / al picòl, (IT) Con un morso ha mangiato la mela e anche due dita / il torsolo.