Adolf Kirchhoff | |
Johann Wilhelm Adolf Kirchhoff | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 6 ianuarie 1826 Berlin, Germania |
Decedat | 26 februarie, 1908 Berlin, Germania, |
Cetățenie | Regatul Prusiei |
Ocupație | expert in literatura literatura clasică greacă și romană |
Limbi vorbite | limba germană[1][2] limba latină[1] |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea Humboldt din Berlin |
Organizație | Universitatea Frederic Wilhelm din Berlin[*] Universitatea Humboldt din Berlin |
Premii | Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*] Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*] |
Profesor pentru | Philipp Wegener[*] |
Modifică date / text |
Johann Wilhelm Adolf Kirchhoff (Berlin, 6 ianuarie, 1826 – Berlin, 26 februarie, 1908). a fost un expert german în literatură clasică.
Adolf Kirchhoff și-a făcut studiile începând din 1842 la Universitatea din Berlin. După absolvire, în 1846, a fost numit profesor suplinitor, apoi profesor titular, la Gimnaziul din Joachimsthal (Joachimsthalsches Gymnasium).
În 1860 a fost ales membru ordinar al Academiei Regale de Științe a Prusiei (Königlich-Preußische Akademie der Wissenschaften) iar în 1865 a fost numit profesor de filologie clasică al Universității din Berlin. Kirchhoff a avut contribuții importante în critica scriitorilor clasici greci precum și în domeniul epigrafiei.
Principalele lucrări ale lui Adolf Kirchhoff se referă la epopeile lui Homer:
Ultimul volum era constituit dintr-o serie de articole pe care le-a amplificat și republicat în a doua ediție a Odiseeii lui Homer – Berlin 1879.
Alte lucrări importante sunt;
Toate aceste lucrări sunt ediții critice cu numeroase adnotații și sunt precedate de ample studii critice.
Kirchhoff a elaborat lucrări importante bazate pe studii epigrafice și paleografice:
De asemenea, Kirchhoff a editat partea a doua din volumul iv. din Corpus Inscriptionum Graecarum (1859), care se referea la inscripțiile creștine și volumul I din Corpus Inscriptionum Atticarum (1873,) conținând inscripțiile anterioare anului 403 cu suplimentele corespunzătpare din volumul IV, (1877-1891).