Albert André

Albert André
Date personale
Nume la naștereBenjamin Marie Albert André Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Lyon, Rhône⁠(d), Franța[2] Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani)[4][2][3][6][5] Modificați la Wikidata
Laudun, Languedoc-Roussillon, Franța[2] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarguerite Cornillac[*][[Marguerite Cornillac (pictoriță franceză)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiJacqueline Bret-André[*][[Jacqueline Bret-André (20th century French painter and museum curator (1904–2006))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[7] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis ()[8]
Marsilia ()
Laudun-l'Ardoise (–) Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[9] Modificați la Wikidata
Activitate
Mișcare artisticăpostimpresionism  Modificați la Wikidata
Opere importanteQ17490623[*]​, Q17490756[*]​, Q17490761[*]​  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Albert André (n. , Lyon, Rhône⁠(d), Franța – d. , Laudun, Languedoc-Roussillon, Franța) a fost un pictor francez postimpresionist. A realizat portretul lui Pierre-Auguste Renoir, cel mai apropiat prieten al său, și al lui Claude Monet.[10]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

În 1889, s-a mutat la Paris pentru a se înscrie la Academia Julian. Acolo i-a cunoscut pe Ranson, Valtat și Georges d´Espagnat. De asemenea, a frecventat grupul Les Nabis din care avea să se inspire puternic la începuturile sale, din care au făcut parte: Bonnard, Vuillard, Denis, Vallotton. Apoi i-a cunoscut pe Marquet și Signac.


În 1894, a participat la Salon des Indépendants cu 5 tablouri remarcate rapid de Auguste Renoir. În ciuda diferenței de vârstă, o prietenie solidă i-a unit până la moartea lui Renoir în 1919. Această întâlnire neașteptată a modelat cu adevărat cariera și viața lui Albert André. Prin intermediarul lui Renoir, Paul Durand-Ruel, Albert André va vinde mult în Statele Unite. În 1905, s-a căsătorit cu Marguerite Cornillac, cunoscută și sub numele de Maleck, de asemenea pictoriță.

Demobilizat în 1917, s-a mutat la Marsilia, nu departe de Marquet. Apoi s-a întors la Laudun (Gard), unde venea în vacanță încă din copilărie, sat în care familia sa deținea o casă și o mică podgorie. Sfătuit de Renoir, a acceptat postul de curator al muzeului din Bagnols-sur-Cèze (orașul vecin lui Laudun) pe care l-a deținut până la moartea sa în 1954. A adoptat-o ​​pe Jacqueline Brétégnier care a preluat postul de curator al muzeul.

Muzee

[modificare | modificare sursă]

Albert André era foarte apropiat de criticul de artă Georges Besson cu care s-a împrietenit în anii 1910. În 1971, Georges Besson a decis să ofere colecția sa de artă țării, lăsând-o la muzeele din Besançon și Bagnols-sur-Cèze.

Muzeul de pictură din Bagnols-sur-Cèze îi poartă acum numele: Muzeul Albert-André.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Édouard-Joseph, Dictionnaire biographique des artistes contemporains, Tome 1, A-E, Art & Édition, 1930, p. 37-38

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Albert ANDRÉ, Le Delarge 
  2. ^ a b c d Certificat de naștere, accesat în  
  3. ^ a b Albert André, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b Albert André (în engleză), André, Albert[*][[André, Albert |​]] 
  6. ^ Albert André (în engleză), RKDartists 
  7. ^ RKDartists, accesat în  
  8. ^ RKDartists, accesat în  
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  10. ^ Art Institute of Chicago (). Bulletin of the Art Institute of Chicago. The Institute.