Alexandru Rudnay | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] Považany, Trenčiansky kraj, Slovacia |
Decedat | (70 de ani)[1] Esztergom, Regatul Ungariei, Ungaria |
Înmormântat | Bazilica din Esztergom |
Cetățenie | Imperiul Austriac Ungaria |
Religie | Biserica Catolică[2][3] |
Ocupație | preot catolic[*] diacon catolic[*] preot catolic[*] arhiepiscop predicator traducător teolog[*] episcop catolic[*] |
Locul desfășurării activității | Trnava[4] |
Limbi vorbite | limba slovacă[5] limba maghiară[5] limba latină[5] limba germană[5] |
Funcția episcopală | |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Alexander Stefan Rudnay de Rudna et Divékujfalu[6][7] (în maghiară rudnai és divékujfalusi Rudnay Sándor István; n. , Považany, Trenčiansky kraj, Slovacia – d. , Esztergom, Regatul Ungariei, Ungaria) a fost un prelat romano-catolic maghiar și slovac.[8] A început ca preot paroh, dar ulterior a devenit arhiepiscop de Esztergom, principe primat al Ungariei[9] și cardinal.
Alexandru Rudnay s-a născut într-o familie de nobilime inferioară,[10] care provenea din vechea gens (clan) Divék din Ungaria.[11] Familia Rudnay a păstrat blazonul acestei familii: un urs brun sub un frunziș bogat de tei pe fond albastru.[12][13] Părinții săi au fost András (Andrej) Rudnay,[14] un judecător nobiliar (în maghiară szolgabíró; în latină iudex nobilium) și Anna Dőry.[7] A studiat la gimnaziul din Nitra (Nyitra), apoi la Colegiul Emerican din Bratislava, filosofie la Trnava (Nagyszombat), teologie la Buda și, în cele din urmă, la Seminarul General din Bratislava.
A fost hirotonit preot pe 12 octombrie 1783 la Trnava, iar în aprilie 1784 a obținut titlul de doctor în teologie. În ianuarie 1785 și-a început cariera clericală și a fost trimis ca preot capelan la Častá (Cseszte). Ulterior, a slujit în Hronský Beňadik (Garamszentbenedek), Trnava și Krušovce (Nyitrakoros). În 1805 a devenit cleric canonic la Esztergom, în 1806 rector al Seminarului Teologic din Trnava și profesor de teologie, în 1808 episcop titular, vicar general în Esztergom și consilier al viceregelui. A fost numit episcop al Transilvaniei cu sediul la Gyulafehérvár (Alba Iulia) în 1816. În decembrie 1819, Alexander Rudnay a obținut bula papală care îl numea arhiepiscop de Esztergom și primat al Ungariei.[7] La cererea personală a împăratului, și-a mutat sediul de la Trnava la Esztergom în 1820. A fost ulterior membru al Mesei Lorzilor, secretar al cancelariei regale și al Consiliului Secret. A susținut curtea imperială de la Viena și a sprijinit cultura slovacă, asigurându-se în special că parohiile slovace erau încredințate preoților slovaci. În 1828, Papa Leon al XII-lea l-a ridicat la rangul de cardinal.[7] Din această perioadă datează cea mai cunoscută declarație a sa: Slavus sum, et si in catedra Petri forem, Slavus ero. („Sunt slovac și voi rămâne slovac, chiar dacă voi sta pe Scaunul Sfântului Petru”).[15][16][17]
Inspirat de ideile Iluminismului, acest cleric progresist a susținut dezvoltarea culturală și spirituală a slovacilor, contribuind la renașterea lor națională. În 1822, în calitate de arhiepiscop de Esztergom și primat al Ungariei, a inițiat construcția Bazilicii din Esztergom, la care a contribuit personal cu o sumă semnificativă de 815.696 de forinți. Bazilica a devenit ulterior și locul său de înmormântare.
|titlelink=
(ajutor)