Alfredo Acton | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3] ![]() Castellammare di Stabia, Campania, Italia[1] ![]() |
Decedat | (66 de ani)[1][2][3] ![]() Napoli, Italia[1] ![]() |
Părinți | Ferdinando Acton[*] Ninfa Ramirez[*][4] ![]() |
Căsătorit cu | Livia Teresa dei Giudice Caracciolo, Principessa di Leporano[*] (din ) ![]() |
Copii | Ferdinando Amedeo Maria Acton, 12th Principe di Leporano[*][4] Francesco Acton[*][4] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | ofițer politician ![]() |
Limbi vorbite | limba italiană ![]() |
Activitate | |
Ramura | Regia Marina ![]() |
Gradul | amiral ![]() |
Bătălii / Războaie | Războiul Italo-Turc ![]() |
Decorații și distincții | |
Decorații | Ordinul Bath în grad de comandor[*] cavaliere di gran croce dell'Ordine della Corona d'Italia[*] ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Alfredo Acton (n. , Castellammare di Stabia, Campania, Italia – d. , Napoli, Italia) a fost un amiral italian, șef al Statului Major al Marinei Militare între (1919-1921 și 1925-1927) și senator din 1927.
Descendentul unei familii nobiliare cu tradiție care a servit în Marina Regatului celor Două Sicilii, iar după 1860 în Regia Marina. Strămoșul său John Acton a reformat flota napoletană în 1779, iar bunicul său Carol a fost ofițer în Marină.
Alfredo Acton a participat la ocupația Massawei (1885), la expediția internațională din Creta (1897), la campania din China în urma Revoltei Boxerilor (1900) și la Războiul Italo-Turc din 1912. Pe parcursul Primului Război Mondial, a comandat o unitate de exploratori a Marinei Regale în grad de amiral. Pe 15 mai 1917, a comandat forțele navale italo-britanice în bătălia din stâmtoarea Otranto. După război, a fost numit în funcția de Șef al Statului Major a Regia Marina.
A fost ales senator al Regatului Italiei în 1927.