Amalia Kahana-Carmon | |
Date personale | |
---|---|
Născută | [1] Ein Harod, Palestina sub mandat britanic |
Decedată | (92 de ani) Tel Aviv, Israel[1] |
Cetățenie | Israel |
Ocupație | scriitoare |
Locul desfășurării activității | Universitatea din Tel Aviv |
Limbi vorbite | limba ebraică |
Studii | Universitatea Ebraică din Ierusalim |
Limbi | limba ebraică |
Patronaj | Universitatea din Tel Aviv Open University of Israel[*] |
Note | |
Premii | Premiul Israel Premiul Bialik Premiul Brenner Premiul Newman[*] |
Modifică date / text |
Amalia Kahana-Carmon (n. , Ein Harod(d), Districtul de Nord, Israel – d. , Tel Aviv, Israel) a fost o scriitoare ebraică din Israel, reprezentantă a modernității în literatura israeliană, cărțile și povestirile ei centrându-se pe viața interioară a personajelor feminine, pe lumea fanteziilor și pasiunilor lor.
S-a născut în kibuțul Ein Harod ca fiica cea mare dintre cele două fetițe ale soților Haim Kahana și Sara (născută Krispin). Tatăl ei, Haim Kahana, unul din urmașii fondatorului hasidismului, Israel Baal Shem Tov, era un pionier agricol din cadrul așa numitei "a doua aliya" în Palestina. El a emigrat în 1912 din Ucraina devenind sionist sub influența cărților "Dragostea Sionului" și "Păcatul Samariei" ale scriitorului ebraic Avraham Mapu. Haim Kahana a participat la punerea temeliilor așezării colective Kineret, a fost instructor al luptătorilor evrei la Tel Hai și unul din întemeietorii kibuțului Ein Harod. Soția lui și mama scriitoarei, Sara, a fost învățătoare, o femeie cultă, iubitoare de operă, care a venit din Bulgaria în 1921 și s-a perfecționat în agricultură, inclusiv apicultură, la școala agricolă a lui Hanna Meizels.
Amalia și-a petrecut copilăria la Tel Aviv. A fost elevă la școlile elementare Shalva și Tel Nordau din Tel Aviv. Liceul l-a urmat apoi la gimnaziul ebraic Herzliya din oraș.
Amalia Kahana a luat parte la Războiul de Independență al Israelului ca telegrafistă într-o brigadă a Palmahului (unități de elită ale Haganei) care a participat la luptele din Negev. În această calitate a trimis faimoasa telegramă care anunța cucerirea poziției Um Rashrash, astăzi portul Eilat la Marea Roșie.
După război a studiat filologia ebraică și științe biblice la Universitatea Ebraică din Ierusalim. În 1964 a obținut, cu diplomă de merit, titlul de master în biblioteconomie la această universitate. A mai urmat un curs extern de istoria artei din partea Universității Londra. În anii 1960 a lucrat la biblioteca Universității Tel Aviv.
A conferențiat ca scriitoare-oaspete la universitățile din Tel Aviv și Oxford și a predat scriere creativă la Universitatea Deschisă și în alte ateliere de creație (Biblioteca municipală Beit Ariela din Tel Aviv, etc.) A fost activă în Pen-clubul israelian, în asociația scriitorilor, în comisii ale Ministerului Învățămantului și ale primăriei Tel Aviv, în domeniul cultural, al bibliotecilor etc.
Stilul ei narativ și subiectul cărților ei a fost dat drept pildă pentru așa zisa „proză feminină” din țara ei, noțiune rămasă controversată în rândurile criticilor.
Prima ei culegere de nuvele „Sub un singur acoperiș” în 1966 a fost primită cu entuziasm. De atunci scriitoarea a publicat romane, nuvele, povestiri scurte și eseuri.