Anna Stark-Stănișel | ||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Informații generale | ||||||||||||||||||
Nume complet | Anna Stark-Stănișel | |||||||||||||||||
Data nașterii | ||||||||||||||||||
Locul nașterii | București, România | |||||||||||||||||
Data decesului | (89 de ani)[1] | |||||||||||||||||
Post | Portar / înaintaș dreapta | |||||||||||||||||
Informații despre echipă | ||||||||||||||||||
Echipa actuală | Retrasă din activitate | |||||||||||||||||
Cluburi de juniori | ||||||||||||||||||
Ani | Club | |||||||||||||||||
SMTCF Brașov | ||||||||||||||||||
–1953 | Progresul Brașov | |||||||||||||||||
Cluburi de seniori* | ||||||||||||||||||
Ani | Club | |||||||||||||||||
1953–1959 | Progresul Brașov | |||||||||||||||||
1959–1978 | Rapid București | |||||||||||||||||
1978–1979 | PSV Frankfurt | |||||||||||||||||
Echipa națională | ||||||||||||||||||
Ani | Țară | Ap | (G) | |||||||||||||||
1955– | România | 8 | (13) | |||||||||||||||
(în 11 jucătoare) | ||||||||||||||||||
–1976 | România | 64 | (173) | |||||||||||||||
(în 7 jucătoare) | ||||||||||||||||||
Palmares
| ||||||||||||||||||
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | ||||||||||||||||||
Modifică date / text |
Anna Stark-Stănișel (n. , București, România – d. [2][3]) a fost o handbalistă română de origine germană, multiplă campioană mondială cu echipele României în 7 și 11 jucătoare.
Anna Stark s-a născut la București, dar a crescut la Hărman[3], și a început să joace handbal la SMTCF Brașov, sub îndrumarea profesorului Dumitru Popescu Colibași[4], apoi la echipa feminină a clubului Progresul Brașov. În 1953 a făcut parte din echipa universitară a României care a câștigat medalia de argint la prima ediție a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, organizată la București, pe terenul de fotbal al Clubului „Dinamo”[5], iar în 1955 a câștigat cu România medalia de aur la ediția a II-a a competiției, organizată la Varșovia[6].
În 1956, handbalista a fost componentă în calitate de portar a echipei României care a devenit obținut medalia de aur la Campionatul Mondial de handbal în 11 din Republica Federală Germania.[7][8] În 1957, Anna Stark a participat cu echipa națională la a treia ediție a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, desfășurată la Moscova, și s-a clasat pe locul al doilea.
În 1960, Anna Stark a devenit din nou medaliată cu aur la a treia și ultima ediție a Campionatului Mondial în 11, desfășurată în Olanda.[8] Și de această dată handbalista a evoluat ca portar.[9]
În 1962, Anna Stark-Stănișel a luat parte la a doua ediție a campionatului mondial organizat pentru handbalul feminin în 7 jucătoare și care s-a desfășurat în România. Echipa României a câștigat medalia de aur[8], iar Anna Stark-Stănișel a jucat pe postul de intermediar.[10]
În 1964, transferată între timp la Rapid București, Anna Stark-Stănișel a câștigat a patra ediție a Cupei Campionilor Europeni.[11] În 1965 a participat la Campionatul Mondial, unde România s-a clasat pe locul al șaselea, și a înscris în total 7 goluri.[12]
În 1978, precum mulți germani din România, Anna Stark-Stănișel a emigrat în Republica Federală Germană, dar și-a continuat activitatea sportivă și a devenit vicecampioană în 1979 cu echipa PSV Grünweiß Frankfurt.[3] A continuat apoi să joace handbal la nivel de amatori până la o vârstă înaintată.[3] În 2003, la vârsta de 68 de ani, Stark-Stănișel a luat parte la un meci desfășurat la Ulm, în care colege de echipă i-au fost alte foste handbaliste de origine germană din România, precum Gertrude Reip, Angela Moșu-Huber sau Waltraut Andone.[13]
În 1956, Annei Stark-Stănișel i s-a conferit titlul de „Maestru Emerit al Sportului” pentru medalia de aur de obținută la Campionatul Mondial în 11 jucătoare din 1956.[14]
Într-o ceremonie desfășurată pe 11 iunie 2009, Anna Stark-Stănișel a fost decorată de președintele Traian Băsescu cu Ordinul „Meritul Sportiv" Clasa I.[15]