Antonín J. Liehm | |
Date personale | |
---|---|
Poreclă | Tonda |
Născut | [5][6][7][8][9] Praga, Cehoslovacia[8][5][9][7] |
Decedat | (96 de ani)[10][11][12] Praga, Cehia[10] |
Cetățenie | Cehoslovacia[8][5] Statele Unite ale Americii[13] |
Ocupație | jurnalist scriitor editor[*] critic literar[*] critic de film[*] publicist cadru didactic universitar[*] traducător politician |
Locul desfășurării activității | Paris ()[14] Paris[15] |
Limbi vorbite | limba cehă[16][17][18] limba engleză[17] limba franceză[17] |
Pseudonim | Dalimil[1] |
Partid politic | Partidul Comunist din Cehoslovacia |
Studii | University of Political and Social Affairs[*] (politologie, )[2] |
Note | |
Premii | Artis Bohemiae Amicis[*] Bursă Guggenheim[*] Cena Toma Stopparda[*][3] medaile Za zásluhy[*][4] |
Modifică date / text |
Antonín Jaroslav Liehm (n. , Praga, Cehoslovacia – d. , Praga, Cehia) a fost un scriitor, editor, traducător și publicist de origine cehă care locuiește la Paris.[19]
În 1984, Antonín J. Liehm a fondat revista de cultură europeană Lettre Internationale. Versiunea în limba franceză și-a încetat apariția în 1993, dar unele dintre numeroasele sale versiuni au continuat să fie publicate. În special, versiunea germană a revistei a continuat să apară în mod continuu încă de la înființarea sa în 1988.
Antonín J. Liehm a studiat științele politice la Universitatea Carolină din Praga, absolvind în anul 1949.[20]
În 1945, Liehm, împreună cu Emil František Burian, a fondat o revistă săptămânală intitulată Kulturní politika (Politica culturală). Revista a fost procomunistă și va fi preluată și publicată în continuare de Asociația Scriitorilor Cehi. Ministrul de externe Vladimír Clementis i-a oferit lui Liehm o poziție în departamentul de presă al ministerului. Clementis a fost spânzurat în 1952, după procesul stalinist intentat grupării Slánský. Ulterior Liehm a fost concediat din postul său de la minister și de la revistă. În 1956 Liehm a fost reangajat, apoi a plecat din proprie inițiativă în 1960.
În 1960 Liehm a început să lucreze la revista literară Literární noviny. Liehm a preluat funcția de redactor în perioada 1960/1961. Tirajul revistei a ajuns până la 130.000 de exemplare pe ediție. Printre cei care au lucrat alături de Liehm în acea perioadă au fost Ludvík Vaculík, Milan Kundera, Jan Procházka, Pavel Kohout și Ivan Klíma.[21] Apariția revistei a încetat, ca și planurile de dezvoltare elaborate după Primăvara de la Praga, odată cu invadarea Cehoslovaciei de către armatele Pactului de la Varșovia în 1968.
În 1969 Liehm a emigrat la Paris, împreună cu soția lui, Drahomíra N. Liehm. După ce a deținut temporar un post de profesor la Colegiul Richmond - CUNY din Statele Unite ale Americii, Liehm și soția lui s-au întors la Paris în 1982, unde el a ocupat un post la Universitatea Diderot și mai târziu la École des hautes études en sciences sociales. Liehm a predat la Universitatea din Pennsylvania din 1979 până în 1983.
În 1984 Liehm a fondat revista Lettre Internationale, împreună cu scriitorul Paul Noirot. Liehm a descris concepția revistei în aceste cuvinte: „Dacă avem un text bun, indiferent că e german, american sau rus, atunci căutăm un context pentru el. Celelalte texte care-l înconjoară furnizează comentarii, chiar dacă nu au fost scrise în acest scop. [...] Obiectivele noastre au fost să creăm un joc de oglinzi în jurul unui text.”[22]
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)