Antoni Bohdziewicz

Antoni Bohdziewicz
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Vilna, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Varșovia, Polonia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Militar Powązki[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Polonia Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de film
scenarist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba poloneză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Vilnius
Politechnika Warszawska[*][[Politechnika Warszawska (technical university in Warsaw, Poland)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiMedalia Aniversării de 10 Ani a Poloniei Populare[*]
Srebrny Krzyż Zasługi[*][[Srebrny Krzyż Zasługi (Polish award)|​]]
Ordinul Polonia Restituta în grad de ofițer[*]  Modificați la Wikidata

Antoni Bohdziewicz (n. , Vilna, Imperiul Rus – d. , Varșovia, Polonia) a fost un scenarist și regizor de film polonez, cel mai bine cunoscut pentru adaptarea sa din 1956 a piesei Răzbunarea scrisă de Aleksander Fredro.

Bohdziewicz s-a născut în orașul Vilna (Vilnius modern), pe atunci parte a Imperiului Rus. În 1928, a absolvit Facultatea Tehnică a Universității de Tehnologie din Varșovia și, simultan, a studiat la Facultatea de Științe Umaniste a Universității Stefan Batory. În 1928, a ajuns crainic la nou înființată filială a Radioului Polonez din orașul său natal. În 1931 a obținut însă o bursă de stat și a plecat în Franța. La Paris s-a alăturat prestigioasei Ecole Technique de Photographie et de Cinématographie, unde a realizat și primele sale documentare.

În 1935 s-a întors în Polonia și a lucrat ca jurnalist și cameraman la Cronica de Film a agenției PAT (Polska Agencja Telegraficzna⁠(d)), care era cel mai popular jurnal de actualități din Polonia. A mai lucrat ca jurnalist și editorialist la săptămânalul Pion. La sfârșitul anilor 1930 a realizat numeroase documentare pentru agenția PAT, precum și pentru studioul de film SAF. În 1939, a început să lucreze la primul său lungmetraj Zazdrość i medycyna, bazat pe un roman de Michał Choromański⁠(d). Totuși, producția a fost întreruptă de declanșarea invaziei Poloniei (1939).

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost membru activ al Armia Krajowa și a colaborat cu Biroul de Informații și Propagandă în calitate de șef al departamentului de fotografie și de film. În 1943 a început și un studio fotografic Tres la Varșovia, care a devenit un avanpost clandestin al Armia Krajowa. În timpul Revoltei de la Varșovia a devenit șeful grupului de cameramani care pregăteau știri zilnice și a fost unul dintre cei care au pregătit Warszawa walczy, un documentar filmat și prezentat în întregime în Varșovia asediată.

După război și-a continuat cariera în același rol și a devenit unul dintre primii membri ai companiei Polska Kronika Filmowa⁠(d) (PKF). Lucrând la Cracovia, deja în martie 1945 a început un Atelier de film pentru tineret, prima școală de film care a fost deschisă în Polonia după sfârșitul ocupației germane. În decembrie 1945 și-a transformat atelierul într-unul de studii obișnuite, care a ajuns un predecesor direct al Școlii de Film din Cracovia. În 1948 s-a mutat la Łódź, unde a activat ca președinte al Departamentului de Regie al Școlii Naționale de Film. În acest rol a fost profesor al mai multor generații de regizori polonezi.

El a rămas un regizor activ. Primul său film, 2*2=4, a fost lansat deja în 1945 și a fost printre primele lungmetraje care au fost filmate în Polonia după al Doilea Război Mondial. Între 1956 și 1962, Bohdziewicz a fost director artistic al Echipei de film Droga și apoi al Studioului de film TOR (1968–1970). În același timp, a fost și profesor la Institut National Supérieur des Arts du Spectacle (INSAS) din Bruxelles. A murit la 20 octombrie 1970 la Varșovia.

Filmografie (ca regizor)

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Antoni Bohdziewicz, E-teatr.pl 
  2. ^ Antoni Bohdziewicz, Internetowy Polski Słownik Biograficzny 
  3. ^ Alina Madej, Kino, władza, publiczność : kinematografia polska w latach 1944-1949, wyd. 1, Bielsko-Biała: Prasa Beskidzka, 2002, pp. 102-103, ISBN 83-87237-20-5, OCLC 51967986.
  4. ^ FilmPolski.pl (în poloneză), FilmPolski 
  5. ^ Alina Madej, Kino, władza, publiczność : kinematografia polska w latach 1944-1949, wyd. 1, Bielsko-Biała: Prasa Beskidzka, 2002, pp. 103-104, ISBN 83-87237-20-5, OCLC 51967986.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]