Arturs Maskats

Arturs Maskats
Date personale
Născut (66 de ani) Modificați la Wikidata
Valmiera⁠(d), Republica Sovietică Socialistă Letonă, URSS Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Letonia Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba letonă[1] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiJāzepa Vītola Latvijas Mūzikas akadēmija[*][[Jāzepa Vītola Latvijas Mūzikas akadēmija (music school in Riga, Latvia)|​]]  Modificați la Wikidata
Gen muzicalmuzică cultă[*]  Modificați la Wikidata
PremiiLielā Mūzikas balva[*][[Lielā Mūzikas balva (Latvian music award)|​]]  Modificați la Wikidata

Arturs Maskats (n. , Valmiera⁠(d), Republica Sovietică Socialistă Letonă, URSS) este un compozitor leton de muzică cultă⁠(d), cvadruplu laureat al Marelui Premiu pentru Muzică al Letoniei⁠(d).

Arturs Maskats s-a născut la sfârșitul anului 1957 în orașul Valmiera⁠(d). A studiat teoria muzicii la Școala de Muzică „Jāzeps Mediņš”⁠(d) din Riga (ale cărei cursuri le-a absolvit în 1977).[2] Marija Mediņa, care a predat la această școală, a avut o influență puternică asupra formării componistice a lui Maskats. În 1982 el a absolvit secția de compoziție a Conservatorul de Stat din Letonia⁠(d), avându-l ca profesor pe Valentīns Utkins. În timp ce studia la Conservator, Maskats a devenit câștigătorul Festivalului Unional al Tinerilor Compozitori (Erevan, 1981).[3]

În perioada 1982–1997 Maskats a fost director muzical al Teatrului Dailes⁠(d) (fostul Teatrul Academic „Jānis Rainis”). În acești ani, el a scris muzică pentru aproape o sută de producții teatrale, dintre care cel mai faimos a fost spectacolul inspirat din poemul Mūžības skartie („Atins de eternitate”) al lui Aleksandrs Čaks. Poetul Jānis Peters⁠(d) a numit această creație „curățarea epocii”.[3] Din 1993 până în 1996 Maskats a fost președintele Consiliului de Conducere al Uniunii Compozitorilor din Letonia. În 1996 a preluat funcția de director artistic al Operei Naționale Letone⁠(d),[2] unde a rămas până în 2013. În acel an i s-a oferit ocazia de a deveni președinte al consiliului de administrație al Operei Naționale Letone în locul lui Andrejs Žagars⁠(d), care a ocupat anterior această funcție, dar a respins această ofertă,[4] părăsind în cele din urmă opera.[5]

În perioada în care Maskats a lucrat la Opera Națională Letonă, patru dintre compozițiile sale au fost reprezentate pe scena acesteia: baletele Bīstamie sakari („Legături primejdioase”) și 4 pasaules. 4 stihijas („Patru lumi. Patru elemente”) și compoziții coregrafice inspirate din creațiile sale simfonice Concerto grosso și Tango pentru o orchestră simfonică (denumită pe scenă Ad Libitum). După ce și-a încheiat activitatea de director artistic al Operei Naționale Letone, a fost reprezentată pe scena operei creația Valentina, inspirată de evenimentele reale trăite de evreica letonă Valentīna Freimane⁠(d) – prima operă din cariera creativă a compozitorului.[5]

Printre alte compoziții notabile ale lui Maskats se mai află:[2]

  • Concert pentru violoncel (1992)
  • Lacrimosa pentru cor, orgă și orchestră de coarde (1995)
  • Salve Regina pentru mezzosoprană, violoncel și orchestră de coarde (1996)
  • Trei poeme de Paul Verlaine pentru grup vocal, oboi și violoncel (1996)
  • Misă pentru soprană, cor mixt și orchestră
  • Simfonie pentru mezzosoprană, cor și orchestră (2000)

Maskats a compus, de asemenea, peste 30 de creații muzicale pentru cor.[2] Compozițiile sale arată influența principalului compozitor leton Pēteris Vasks⁠(d), pe care îl admira, precum și a maeștrilor romantismului târziu.[6] Activitatea lui Maskats se distinge prin organizarea instrumentală exemplară și prin utilizarea abil a mijloacelor expresive, în special din lumea muzicii de dans latino.[3]

Creația muzicală a lui Arturs Maskats a fost distinsă de patru ori cu Marele Premiu pentru Muzică Letonă⁠(d) (în 1996, 2001, 2002 și 2011). Tango-ul său pentru orchestră simfonică a fost interpretat în finala celui de-al III-lea concurs internațional de compoziție simfonică de la Londra[3] și a beneficiat de recenzii călduroase din partea criticilor locali, la fel ca majoritatea celorlalte compoziții finaliste.[7][8]

  1. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c d Маскатс Артур (р.1957), Белорусская государственная филармония, arhivat din original la , accesat în  
  3. ^ a b c d Maskats, Arturs (1957), Musica Baltica, arhivat din originalul de la , accesat în  
  4. ^ „Беспризорная Опера ищет директора”. Vesti.lv. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  5. ^ a b Маша Насардинова (). „Женщина, которую поют”. Бизнес & Балтия. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Jonathan Woolf. „Arturs Maskats (b 1957)”. MusicWeb International. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  7. ^ Martin Anderson (). „London, Barbican: Masterprize Final” (PDF). Tempo. Vol. 58 nr. 8. pp. 63–64. doi:10.1017/S0040298204000154. Arhivat din original (PDF) la . 
  8. ^ Ivan Hewett (). „As hopeless as the others”. The Telegraph. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]