Astilbe chinensis

Astilbe chinensis
Clasificare științifică
Regn: Plantae
(neclasificat): Tracheophytes
(neclasificat): Angiospermae
(neclasificat): Eudicots
Ordin: Saxifragales
Familie: Saxifragaceae
Gen: Astilbe
Specie: A. chinensis
Nume binomial
Astilbe chinensis
(Maxim.) Franch. & Sav.[1]

Astilbe chinensis este o specie de plante din familia Saxifragaceae. Arealul său natural cuprinde zone din Asia.

Astilbe chinensis a fost original descrisă ca Hoteia chinensis de C. J. Maximowiez în anul 1859. În 1875, Adrien René Franchet și Ludovic Savatier au transferat-o în genul Astilbe.[2] Dacă A. chinensis și A. rubra sunt specii diferite sau sinonime a fost o problemă controversată pentru botanști de-a lungul secolului al XX-lea,[2] consensul actual favorizând cea de-a doua interpretare.[3] Specia odată cunoscută ca Astilbe davidii (Franch.) este în prezent considerată varietate a speciei A. chinensis. Printre alte varietăți se numără A. chinensis var. divaricata (Nakai) și A. chinensis var. pumila (auct.).[3]

Astilbe chinensis este o specie de plante erbacee perene care cresc în mănunchiuri.[4] Atinge o înălțime de 45-90 cm.[2] Frunzele sunt predominant bazale și compuse ternat cu foliole cu zimți ascuțiți (adesea biseriați). Cele mai multe foliole sunt de formă eliptică spre ovală și sunt păroase. Movilele de frunze se aseamănă cu ferigile. Florile sunt minuscule și formează panicule pe tulpini subțiri, erecte.[4]

Răspândire și habitat

[modificare | modificare sursă]

Astilbe chinensis a fost descoperită de Richard Maack pe 6 iulie 1855 în sudul zonei în care în prezent se află Regiunea Amur din Rusia. Leopold von Schrenck a observat-o în regiunea chineză Heilongjiang în următorul an.[2] Arealul natural al speciei Astilbe chinensis este China de Est, Arhipelagul japonez și Coreea, la altitudini de 400 până la 3.600 de metri. Este găsită în locuri umbroase de-a lungul cursurilor de apă, la margini de păduri, pe pajiști, în văi, în păduri și printre arbuști.[1]

Astilbe chinensis este în general plantată în grădini umbroase. Planta are nevoie de umbră parțială spre totală și crește cel mai bine în sol bine drenat și bogat în materie organică. Este în general rezistentă la erbivori și agenți patogeni; cele mai multe probleme sunt cauzate de temperaturi ridicate și de secetă.[4]

  1. ^ a b „Astilbe chinensis – (Maxim.)Franch.&Sav”. Plants for a Future. 
  2. ^ a b c d Lauener, L. A. (). The introduction of Chinese plants into Europe. SPB Academic Publications. p. 28. 
  3. ^ a b „Astilbe rubra Hook.f. & Thomson”. The Plant List. 
  4. ^ a b c „Astilbe chinensis 'Visions'. Missouri Botanical Garden. Arhivat din original la . Accesat în .