Aurel Baranga
| Aurel Baranga | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Nume la naștere | Aurel Leibovici  | ||
| Născut | [3][4] București, România[5] | ||
| Decedat | (65 de ani)[3][4] București, România | ||
| Căsătorit cu | Marcela Rusu | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | poet diarist[*] dramaturg | ||
| Limbi vorbite | limba română[3] | ||
| Activitate | |||
| Alma mater | Colegiul Național Matei Basarab[1] Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București[1] | ||
| Organizație | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Viața Românească Urzica Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”[*][1] România Liberă[1] | ||
| Premii | Premiul de Stat al Republicii Populare Române ()[2] | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
.svg){kind=small}
Ioan Aurel Baranga (născut Aurel Leibovici, n. 20 iunie 1913, București – d. 10 iunie 1979, București) a fost un poet și dramaturg român de origine evreiască.
Biografie
[modificare | modificare sursă]A obținut bacalaureatul la Liceul „Matei Basarab” din București în 1931 și a absolvit Facultatea de Medicină în 1938.
Baranga a debutat cu versuri în revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi.[6] Aurel Baranga a editat, împreună cu Gherasim Luca, Paul Păun și Sesto Pals, revista de avangardă Alge. Scriitorul a colaborat la revista de avangardă unu, editată de Sașa Pană și Moldov. În 1948, a scris textul imnului României comuniste din anii 1948-1953 "Zdrobite cătușe", muzica fiind compusă de Matei Socor. Tot în 1948, Aurel Baranga a primit ca „sarcină de partid” să înființeze revista de satiră și umor Urzica.[7] Din 1949 și până la sfârșitul vieții (10 iunie 1979) a fost redactor-șef la Urzica.[6]
În anii 1969-1974 a fost membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Român[8]. Conform[9] ar fi locuit în Israel in anii 1970.
Viață personală
[modificare | modificare sursă]A fost căsătorit cu actrița Marcela Rusu, fosta soție a lui Alexandru Bârlădeanu. Aurel Baranga a avut un fiu, Harry Baranga.[10]
Opere
[modificare | modificare sursă]- Poeme în abis, 1933
- Ninge peste Ucraina, 1945
- Marea furtună, Fundația pentru literatură și artă, București, 1946
- Bal în Făgădău, comedie proletcultistă, 1946
- Vocea Americii, 1948
- Recolta de aur, 1949
- Sufletul arendășoaiei, 1949
- Iarbă rea. Piesă în trei acte, Editura de stat, București, 1949 (prefațată de Sanda Diaconescu)
- Pentru fericirea poporului, în colaborare cu Nicolae Moraru (acel „rusificator al culturii românești”[11]), 1950
- Bulevardul Împăcării, 1950
- Voința de pace a popoarelor nu poate fi înfrântă, 1951
- L'ivraie, Éditions "Le Livre", București, 1952
- Ill weed (Iarbă rea), piesă în trei acte, "The Book" Pub. House, București, 1952
- Teatru: Iarbă rea. Pentru fericirea poporului. Bulevardul Împăcării. Într-o noapte de vară. Cântecul libertății. Mielul turbat, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1953
- Mielul turbat. Comedie în trei acte, Consiliul Central al Sindicatelor, București, 1954
- Arcul de triumf, 1954
- Rețeta fericirii sau "Despre ceva ce nu se vorbește". Piesă în trei acte, ESPLA, București, 1957
- Teatru, ESPLA, București, 1959 (2 vol.)
- Adam și Eva, 1963
- Sfântul Mitică Blajinul, 1965
- Fii cuminte, Cristofor!, 1965
- Opinia publică, 1967
- Comedii: Bulevardul Împăcării. Mielul turbat. Rețeta fericirii. Siciliana. Adam și Eva. Opinia publică, Editura pentru Literatură, București, 1967
- Poezii, Editura pentru Literatură, București, 1968
- Interesul general, 1971
- Tipuri și tertipuri. Dosar de fișe pentru o eventuală caracterologie socială, Editura Politică, București, 1971
- Simfonia patetică, epopee dramatică în două părți și 10 tablouri, Colecția Rampa, Editura Eminescu, București, 1974 (prezentare grafică de Armand Crintea)
- Teze și paranteze. Articole din ziare și publicații periodice între 1970 și 1973, Editura Eminescu, București, 1974
- Viața unei femei, dramă politică în două părți, Colecția Rampa, Editura Eminescu, București, 1976, (prezentare grafică de Armand Crintea)
- Satirice, Editura Eminescu, București, 1977 (cuvânt înainte de Nicolae Balotă)
- Fabule, Editura Eminescu, București, 1977 (copertă de Petre Hagiu și pseudo-prezentare de Șerban Cioculescu)
- Jurnal de atelier, eseuri, Editura Eminescu, București, 1978
În alte limbi
[modificare | modificare sursă]- A dudva („Iarbă rea”), traducere în limba maghiară de Andor Karács, București, 1950.[12]
Premii, distinctii
[modificare | modificare sursă]- Premiul de stat al Republicii Socialiste Romania
Scenarii de film
[modificare | modificare sursă]- Viața învinge (1950, Dinu Negreanu)
- Premiera (1976)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d https://revistaurzica.ro/o-personalitate-pe-zi-dramaturgul-si-poetul-aurel-baranga/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Ce preț au scriitorii?
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Aurel Baranga, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ Баранга Аурел, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b „La o nouă lectură: Aurel Baranga de Alex. Ștefănescu”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „De la Furnica la Urzica”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Marian Popa, Dicționar de literatură română contemporană, B., Albatros, 1977, p. 55
- ^ Enciclopedia dentității Romanesti, București,Editura Litera,1971
- ^ Adio unui poet de profesie apatrid - Tudor Eliad
- ^ Vladimir Tismăneanu despre „sfertodoctul” N. Moraru
- ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1966, p. 261.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Fișa biografică a autorului în Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Editura Fundației Culturale Române, 1995
| |||||||||||||
