Aurel Stroe

Date personale
Aurel Stroe
Născut	5 mai 1932^[1]^[2] București, România^[3]
Decedat	3 octombrie 2008 (76 de ani)^[1]^[2] Mannheim, Germania^[4]
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor cadru didactic universitar[*] filozof
Limbi vorbite	limba română^[2]
Activitate
Studii	Universitatea Națională de Muzică București
Instrument(e)	pian
Premii	Premiul Herder (2002) Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*]
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Aurel Stroe (n. 5 mai 1932, București, România – d. 3 octombrie 2008, Mannheim, Germania) a fost un compozitor, profesor, muzician, autor, publicist și muzicolog român. A scris muzică cultă, contemporană, simfonică, vocal-simfonică, de cameră, corală), muzică electronică și muzică de scenă.

A studiat în particular pianul cu Maria Fotino și compoziția cu Marțian Negrea, după care a urmat cursurile Conservatorului din București.

Carieră didactică și științifică

A fost asistent (1962-68), lector (1968-73), conferențiar (1973-85) și profesor (din 1993) la Universitatea Națională de Muzică București și a predat orchestrație și compoziție. A avut ca studenți, printre alții, pe Liana Alexandra, Maia Ciobanu, Horia Rațiu, Șerban Nichifor, Gabriel Vlădescu, Carmen Stoianov, Petru Stoianov, Adrian Borza, George Draga, Smaranda Oțeanu-Bunea, Fred Popovici și Violeta Dinescu. A predat ca profesor asociat la University of Illinois (S.U.A.) între 1985-1986. A predat la Școala normală a Universității din Strasbourg (1972) și a susținut cursuri de vară la Piatra Neamț (1982), Darmstadt (Germania) în 1986, 1988, 1990, 1994 și la Bușteni în 1992. A susținut conferințe, prelegeri, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare (Franța, Austria, Germania), emisiuni de radio și televiziune.

Medalia Muncii (13 octombrie 1953) pentru contribuția sa la „munca de pregătire și desfășurare a celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie^⁠(d)”^[5]
ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1969).

A fost distins cu premiul Academiei Române în 1974. A primit ordinul Chevalier des Arts et des Lettres al Republicii Franceze (1991). A primit în 1998 Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, iar în 2002 a devenit laureat al premiului Herder (Viena).

A compus în toate genurile muzicale, inclusiv muzică electronică.

Asta nu va primi Premiul Nobel (1969) - operă în trei părți, libretul: Paul Sterian;
"Pacea" lui Aristofan (1973) operă în trei acte;
Trilogia Cetății Închise (1973 - 1988), libretul după Eschil: Agamemnon / Orestia I (1973), Choeforele / Orestia II (1983), Eumenidele / Orestia III (1988);
Conciliul Mondial (1987) - operă de cameră în două acte după scrierile lui Vladimir Soloviev;
Copilul și diavolul (1989) - operă pe texte de Maria Țvetaeva (5 scene).

Muzică pentru "Oedip la Colonos" (1963) - muzică de scenă la piesa lui Sofocle;
Rituelle Handlung ohne Gegenstand (1967) - muzică pentru dansatoare.

Cantata festivă (1957) - pentru cor mixt și orchestră, versuri de Pablo Neruda;
Chipul păcii (1959) - cantată de cameră pentru mezzosoprană, cor mixt și orchestră mică pe versuri de Paul Eluard;
Țării mele (1959) - cantată pentru cor mixt și orchestră pe versuri de Victor Tulbure;
Monumentum I (1961) - poem pentru cor bărbătesc și orchestră pe versuri de Nichita Stănescu;
Numai prin timp timpul poate fi cucerit (1965) - poem pentru bariton, orgă, 4 tromboane și gonguri, pe versuri de T.S. Eliot;
Missa puerorum (1983) - pentru cor de copii, orgă și 8 instrumente.

Colinde pentru pian (1947)
Baladă pentru pian (1948)
Trio pentru oboi, clarinet și fagot (1953)
Sonata nr. 1 'Morphogenetic' pentru pian (1955)
Fragment dintr-un proces sonor (1969)
În vis desfacem timpurile suprapuse (1970)
Cvartetul de coarde în La major (1972)
Grădina structurilor I (1974)
10 piese pastorale pentru orgă și clavecin (1979)
Pe drumul către focurile cerești pentru violă solo (1979)
Fiicele Soarelui (1979)
Sonata nr. 2 'Thermodynamic' pentru pian (1983)
Anamorfoze canonice (1984)
Sonata nr. 3 'en palimpseste' pentru pian (1992)
Mozart sound introspection (1994)
Gesang der Geister über den Wassern pentru voce, clarinet în sib și pian sau clavecin (celestă) (1999)
Humoreske mit zwei Durchblicken zum Seeren (2002)

5 cântece pentru soprană și pian: Colind, Moștenire, Făcătură, Doi copii s-au dus, În perdea (1949)
5 lieduri pe versuri de Clement Marot (1949)
Două cântece pe versuri de Ion Pillat (1953)
Două romanțe pentru mezzosoprană și pian: Și dacă..., La steaua (1954)

A avut o intensă activitate publicistică (Tribuna, România literară, Secolul 20, Muzica, Revue Roumaine).

^ ^a ^b „Aurel Stroe”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 4 mai 2014
^ ^a ^b ^c Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ „Aurel Stroe”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 16 decembrie 2014
^ „Aurel Stroe”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 1 ianuarie 2015
^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 425 din 13 octombrie 1953 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii”, unor tovarăși care s’au evidențiat în munca de pregătire și desfășurare a celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul II, nr. 42, 21 octombrie 1953, p. 450.

Cosma, V. (2005). Muzicieni din România. Lexicon. Vol. 8 (P-S). București: Editura muzicală.
Omul zilei - Aurel Stroe Arhivat în 6 iulie 2013, la Archive.is, 20 octombrie 2006, Violeta Cristea, Ramona Vintilă, Jurnalul Național