Călătorie în Anglia și în Scoția | |
Coperta traducerii apărute la editura ErcPress | |
Informații generale | |
---|---|
Autor | Jules Verne |
Gen | jurnal de călătorie |
Ediția originală | |
Titlu original | Voyage à reculons en Angleterre et en Écosse |
Limba | Limba franceză |
Țara primei apariții | Franța |
Data primei apariții | 1989 |
Ediția în limba română | |
Traducător | D. Starcu |
Modifică date / text |
Călătorie în Anglia și în Scoția (franceză: Voyage à reculons en Angleterre et en Écosse) este un roman de călătorii de Jules Verne și Aristide Hignard din 1859.
Jonathan, un distins compozitor, îl invită pe prietenul său Jacques să viziteze împreună Scoția. Însă entuziasmul celor doi este temperat de întârzierea prelungită a vasului care trebuie să-i transporte dincolo de Canalul Mânecii. În cele din urmă, aflând că vasul va ancora la Bordeaux, călătorii pornesc spre sudul Franței pentru a se urca la bordul său și a urca apoi cu el... spre nord.
După o întârziere de mai multe zile, Jonathan și Jacques părăsesc în cele din urmă Franța și pătrund în Anglia prin portul Liverpool. Aici iau primul contact cu obiceiurile englezești, dintre care unele li se par de-a dreptul bizare. Întârzierea de la plecare îi obligă să comprime vizitele pe care intenționează să le facă, pentru a ajunge cât mai repede la destinația lor: Scoția.
Ajunși la Edinburgh, cei doi se cazează la o rudă a lui Jonathan, domnul B., după care pornesc să viziteze ținuturile Scoției având ca ghid romanele lui Walter Scott. Scurtul sejur printre munții și lacurile scoțiene se încheie în casa aceluiași domn B., după care prietenii pornesc spre Londra într-un tren aglomerat. Călătoria pe tărâmul britanic se încheie cu vizitarea monumentelor importante ale capitalei engleze și vizionarea unui spectacol de teatru, Macbeth de William Shakespeare.
|
|
Pe 15 iulie 1859, Jules Verne îi scria tatălui său: "Alfred Hignard îmi oferă, împreună cu fratele său, o călătorie gratuită dus-întors în Scoția. Mă grăbesc să dau curs acestei călătorii..."[2]. Alfred, fratele lui Aristide Hignard, le oferă celor doi prieteni o călătorie care nu poate decât să-l entuziasmeze pe Verne, care iubea Scoția, patria strămoșilor mamei sale și a celebrului scriitor Walter Scott. El se confesează Mariei A. Belloc: "Toată viața mea m-am delectat cu operele lui Walter Scott și din călătoria în insulele britanice, pe care n-o voi uita niciodată, cele mai fericite zile au fost cele petrecute în Scoția. Revăd ca prin vis frumosul și pitorescu oraș Edinburgh, Highlands-Sona și sălbaticele Hebride. Pentru cineva familiarizat cu operele lui Walter Scott, nu există loc din Scoția pe care să nu-l poată identifica în scrierile celebrului scriitor"[3]. Aceasta este prima călătorie importantă a lui Verne. În Anglia, el ia notițe despre condițiile de trai din orașele industriale și despre soarta prostituatelor. Lirismul său înflorește în fața peisajelor scoțiene și asistă chiar la o punere în scenă a dramei Macbeth, la Teatrul princeței de pe Oxford Street[4].
La întoarcerea în Franța, Verne își pune în ordine notițele și începe să redacteze jurnalul călătoriei, pe care-l va intitula Voyage à reculons ("Călătorie de-a-ndărătelea"), deoarece cei doi prieteni trebuiau să se îmbarce pentru Anglia la Nantes, dar au fost obligați să coboare până la Bordeaux ca să urce apoi spre nord. Manuscrisul a fost refuzat de Hetzel în 1862, fiind regăsit peste mai bine de un secol în arhivele orașului Nantes.