Cele 36 de situații dramatice reprezintă o listă descriptivă, propusă pentru prima oară de Georges Polti(d), în cartea sa 36 situations dramatiques, publicată în 1895, pentru a clasifica fiecare situație dramatică care ar putea defini o narațiune sau, mai general, o operă literară.[2] Polti a analizat texte din Grecia Antică, plus alte lucrări din Antichitate și Franța contemporană. El a analizat și scriitori non-francezi. În introducerea sa, Polti continuă munca lui Carlo Gozzi, care a identificat și el 36 de situații.
"Gozzi a reiterat că pot exista doar 36 de situații tragice. Schiller s-a chinuit să găsească mai multe, dar nu a reușit nici măcar să găsească atât de multe ca și Gozzi."
Lista a fost publicată în cartea omonimă, care conține explicații și exemple extinse. Cartea în limba franceză, cea originală (36 situations dramatiques), a fost publicată în 1895.[4] Traducerea în engleză a fost realizată în 1916 și continuă să fie retipărită.
Lista a fost popularizată ca un ajutor pentru scriitori, dar este folosită și de dramaturgi, povestitori și alții. Alte liste asemănătoare au apărut între timp.
I-a influențat pe Christina Stead și George Pierce Baker, scriitorii cărții Dramatic Technique.[5] Cele 36 de situații au fost criticate ca fiind "unele în legătură cu celelalte, mai degrabă decât laitmotive minimale sau independente".[6]
Fiecare situație este denumită și este urmată de elementele necesare exemplificării situației.
Alesul
un persecutor; alesul; puterea, a cărei decizie este pusă la îndoială.
Alesul roagă puterea să-l elibereze de persecutor. Puterea poate fi persecutorul sau doar un atribut al persecutorului, Alesul poate fi la plural, Persecutatul și Mediatorul, un exemplu fiind Estera venind la rege în numele Evreilor pentru a-i elibera.
Răpitorul fură răpitul de la tutore. Exemplu: Elena din Troia
Enigma
o problemă; un interogator; un căutător
Interogatorul ridică o problemă căutătorului și îi oferă abilitatea de a ajunge la scop mai rapid. Exemplu: Oedip și Sfinxul; The Batman (film)
Obținerea
(un solicitant & un adversar care refuză) sau (un arbitru & personajele opozante)
Solicitantul este în discuții cu adversarul care refuză să îi ofere solicitantului un obiect ce se află în posesia adversarului, sau un arbitru care decide să ia obiectul dorit de personajele opozante (solicitantul sau adversarul). Exemplu: Mărul Discordiei
Dușmanul comun
un personaj negativ urât de mai mulți
Două personaje complotează împreună împotriva unui dușman comun. Exemplu: Cum vă place
Vinovatul greșește Victimei sau comite Păcatul și intră în conflict cu Interogatorul, care încearcă să înțeleagă situația. Exemplu: Cu ușile închise; Supremația lui Bourne