Charles Upson Clark | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Springfield, Massachusetts, SUA |
Decedat | (85 de ani) New York City, New York, SUA |
Cetățenie | Statele Unite ale Americii |
Ocupație | istoric filolog clasic[*] romanist |
Limbi vorbite | limba latină[2] |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea Yale Universitatea Ludwig Maximilian din München Universitatea Sapienza din Roma Universitatea Grenoble Alpes Universitatea din Paris |
Organizație | Universitatea Yale American Academy in Rome[*] City College of New York[*] Universitatea Columbia |
Premii | Rome Prize[*] cavaliere dell'Ordine della Corona d'Italia[*] Fellow of the Medieval Academy of America[*] ()[1] |
Modifică date / text |
Charles Upson Clark (n. 14 ianuarie 1875, Springfield, Massachusetts – d. 9 septembrie 1960, New York) a fost un istoric american, profesor la Columbia University. El este cunoscut ca fiind cel care a descoperit Barberini Codex (Badianus Manuscript),[3] cea mai veche lucrare botanică aztecă păstrată până în zilele noastre.[4]
Charles Upson Clark s-a născut în familia lui Edward Perkins Clark și Catharine Pickens Upson.[5] A obținut un doctorat în limba latină la Universitatea Yale (1897). Și-a continuat studiile la München, Roma și Paris. În timpul primului război mondial, a lucrat în serviciul de informații al armatei americane.
În anul 1919, a acceptat o invitație a Guvernului României și a venit pentru prima dată în România. A mai vizitat România de opt ori între 1921 și 1940. A susținut cursuri și conferințe la universitățile din Chișinău, Timișoara și Cluj. S-a documentat în ceea ce privește geografia, istoria, cultura și arta românească, învățând limba română. A fost ales ca membru de onoare al Academiei Române [6].
În cursul vieții, a fost autor al mai multor cărți pe o varietate de subiecte. Printre subiectele abordate de el sunt istoria Indiilor de Vest de Antonio Vázquez de Espinosa tradusă în engleză[7] și istoria modernă a României.[8] El a colaborat și cu Școala Americană de Studii Clasice din Roma, unde a deținut funcția de director de studii clasice și arheologie (până în 1910).[9]
|title=
(ajutor)