Charles Upson Clark

Charles Upson Clark
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Springfield, Massachusetts, SUA Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani) Modificați la Wikidata
New York City, New York, SUA Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
filolog clasic[*]
romanist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Yale
Universitatea Ludwig Maximilian din München
Universitatea Sapienza din Roma
Universitatea Grenoble Alpes
Universitatea din Paris  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Yale
American Academy in Rome[*][[American Academy in Rome (research and arts institution located on the Gianicolo in Rome)|​]]
City College of New York[*]
Universitatea Columbia  Modificați la Wikidata
PremiiRome Prize[*][[Rome Prize (American award for emerging artists and scholars)|​]]
cavaliere dell'Ordine della Corona d'Italia[*][[cavaliere dell'Ordine della Corona d'Italia |​]]
Fellow of the Medieval Academy of America[*][[Fellow of the Medieval Academy of America |​]] ()[1]  Modificați la Wikidata

Charles Upson Clark (n. 14 ianuarie 1875, Springfield, Massachusetts – d. 9 septembrie 1960, New York) a fost un istoric american, profesor la Columbia University. El este cunoscut ca fiind cel care a descoperit Barberini Codex (Badianus Manuscript),[3] cea mai veche lucrare botanică aztecă păstrată până în zilele noastre.[4]

Charles Upson Clark s-a născut în familia lui Edward Perkins Clark și Catharine Pickens Upson.[5] A obținut un doctorat în limba latină la Universitatea Yale (1897). Și-a continuat studiile la München, Roma și Paris. În timpul primului război mondial, a lucrat în serviciul de informații al armatei americane.

În anul 1919, a acceptat o invitație a Guvernului României și a venit pentru prima dată în România. A mai vizitat România de opt ori între 1921 și 1940. A susținut cursuri și conferințe la universitățile din Chișinău, Timișoara și Cluj. S-a documentat în ceea ce privește geografia, istoria, cultura și arta românească, învățând limba română. A fost ales ca membru de onoare al Academiei Române [6].

În cursul vieții, a fost autor al mai multor cărți pe o varietate de subiecte. Printre subiectele abordate de el sunt istoria Indiilor de Vest de Antonio Vázquez de Espinosa tradusă în engleză[7] și istoria modernă a României.[8] El a colaborat și cu Școala Americană de Studii Clasice din Roma, unde a deținut funcția de director de studii clasice și arheologie (până în 1910).[9]

Lucrări publicate

[modificare | modificare sursă]
  • The Text Tradition of Ammianus Marcellinus (1904)
  • Greater Roumania (Dodd, Mead and Company, 1922)
  • Bessarabia, Russia and Roumania on the Black Sea (Dodd, Mead and Company, 1927)
  • United Roumania. The Minorities Problem (New York, 1932)
  • Racial aspects of Romania's case (Caxton Press, New York, 1941)
  1. ^ https://www.medievalacademy.org/page/CompleteFellows, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ IdRef, accesat în  
  3. ^ Badianus Manuscript
  4. ^ Azcatitlan Codex
  5. ^ Bio info
  6. ^ „Ședința Senatului României din 7 martie 2002. Discursul senatorului Corneliu Vadim Tudor - stenogramă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ "El Consejo Real ..."
  8. ^ "The Birth of the Romanian State"
  9. ^ Society of Fellows

Legături externe

[modificare | modificare sursă]