City and South London Railway

City and South London Railway (C&SLR) a fost prima linie de transport feroviar urban subterană de adâncime (metrou),^[1]^{[note 1]} și prima mare cale ferată care a folosit tracțiune electrică. Linia a fost inițial proiectată pentru trenuri trase cu cablul, dar din cauza falimentului constructorului de cablu, s-a ales un sistem cu tracțiune electrică – tehnologie experimentală la vremea aceea.

La deschiderea sa în 1890, linia avea șase stații și o lungime de 5,1 km^[2] într-o pereche de tuneluri între City of London și Stockwell, trecând pe sub Tamisa. Diametrul tunelurilor a restricționat dimensiunile trenurilor, și vagoanele mici cu scaune cu spătar înalt au fost botezate „celulele căptușite”. Calea ferată a fost extinsă de mai multe ori spre nord și spre sud, ajungând să deservească 22 de stații pe o distanță de 21,7 km din Camden Town în nordul Londrei până la Morden în Surrey.^[2]

Deși C&SLR a fost folosită intens, prețurile mici ale biletelor și costurile de construcție ale extensiilor au pus mare presiune pe finanțele companiei. În 1913, C&SLR au fost incluse în Grupul Underground de căi ferate și, în anii 1920, a trecut printr-o reconstrucție înainte de a fuziona cu o altă companie de căi ferate a grupului, Charing Cross, Euston & Hampstead Railway, formând o unică companie de metrou londonez denumită Northern Line. În 1933, C&SLR și restul grupului Underground au fost preluate în proprietate publică. Astăzi, tunelurile și stațiile sale formează ramificația Bank a Northern line de la Camden Town până la Kennington și porțiunea sudică a liniei de la Kennington la Morden.

Note explicative

^ Metroul, denumit în engleză tube este o cale ferată subterană construită printr-un tunel cilindric executat cu scutul, de regulă la mare adâncime sub pământ.

Note

^ Wolmar 2005, p. 4.
^ ^a ^b Lungime calculată din distanțele de la „Clive's Underground Line Guides, Northern Line, Layout”. Accesat în 20 septembrie 2007.

Bibliografie

Badsey-Ellis, Antony (2005). London's Lost Tube Schemes [Schemele de metrou pierdute ale Londrei]. Capital Transport. ISBN 1-85414-293-3.
Connor, J.E. (1999). London's Disused Underground Stations [Stațiile de metrou scoase din funcțiune în Londra]. Capital Transport. ISBN 1-85414-250-X.
Day, John R; Reed, John (2008) [1963]. The Story of London's Underground [Povestea metroului londonez]. Capital Transport. ISBN 1-85414-316-6.
Greathead, James Henry (1896). The City and South London Railway: With Some Remarks Upon Subaqueous Tunnelling by Shield and Compressed Air [City and South London Railway: cu unele remarci privind tunelarea subacvatică cu scut și aer comprimat]. Institution of Civil Engineers. Accesat în 21 ianuarie 2010.
Rose, Douglas (1999) [1980]. The London Underground, A Diagrammatic History [Metroul din Londra, o istorie cu diagrame]. Douglas Rose/Capital Transport. ISBN 1-85414-219-4.
Wolmar, Christian (2005) [2004]. The Subterranean Railway: How the London Underground Was Built and How It Changed the City Forever [Calea ferată subterană: cum s-a construit metroul din Londra și cum a schimbat el orașul pentru totdeauna]. Atlantic Books. ISBN 1-84354-023-1.

[2] Metroul, denumit în engleză tube este o cale ferată subterană construită printr-un tunel cilindric executat cu scutul, de regulă la mare adâncime sub pământ.

[FOOTNOTEWolmar20054-1] Wolmar 2005, p. 4.

[dist-3] Lungime calculată din distanțele de la „Clive's Underground Line Guides, Northern Line, Layout”. Accesat în 20 septembrie 2007.

[1]

[note 1]

[2]