Clasa 50 (BR)

English Electric Type 4 British Rail Class 50
BR 50019 și 50036 în gara Penzance, iulie 1978
Identificare
Producători	English Electric la Vulcan Foundry, Newton-le-Willows
Punere în serviciu	1967-1968
Operatori	British Rail
Exemplare	50
Caracteristici tehnice
Lungime	20.88 m
Lățime	2.70 m
Masă	115 t
Ecartament	1435 mm
Putere	2700 CP
Motoare	English Electric 16CSVT
Viteză maximă	100 MPH (160 km/h)
Dispunerea osiilor	Co'Co'
Capacitate
Modifică text

BR Clasa 50 este o locomotivă diesel-electrică britanică, proiectată pentru tractarea trenurilor express la viteze de 160 km/h (100 MPH). Construite de către English Electric la fabrica Vulcan Foundry între octombrie 1967 și noiembrie 1968, acestea erau într-un contract de leasing pe 10 ani între British Rail și English Electric, fiind inițial folosite pe West Coast Main Line (Linia Principală a Coastei de Vest) pe secțiunea neelectrificată între Crewe și Glasgow, fiind numerotate de la D400 la D449. Odată cu completarea electrificării liniei WCML pe 6 mai 1974, aceste locomotive au fost cumpărate de către BR, și în noul sistem de clasificare au devenit actuala Clasă 50, fiind mutate în regiunea sudvestică a BR-ului, pentru a înlocui ultimele locomotive diesel-hidraulice din Clasa 52 ale BR-ului. Odată cu apariția trenurilor InterCity 125 (High Speed Train), aceste locomotive au fost folosite între Londra (gările Paddington și Waterloo) și Exeter, Hereford și Worcester. Între 1987 și 1994, flota locomotivelor din Clasa 50 a fost retrasă din circulație încetul cu încetul, fiind înlocuită cu automotoare din a doua generație ale BR-ului.

În total 18 locomotive au fost păstrate drept locomotive istorice, iar în 2018, acestea și-au aniversat jubileul de aur, sărbătorind, astfel, 50 de ani de existență a acestei clase de locomotive. Conform tradiției căilor ferate din Marea Britanie, aceste locomotive au fost denumite, în acest caz, după nave de război ale Marinei Regale Britanice. Acestea au fost poreclite "Hoovers" (Aspiratoare) datorită sunetului grupelor de ventilație folosite la rezistorii frânei reostatice.

Origini

La începutul aniilor 1960, Comisia de Transporturi Britanică (British Transport Comission, BTC) a invitat mai mulți producători pentru a dezvolta o locomotivă de Tipul 4, cu o putere minimă de 2500 CP. English Electric și-a bazat prototipul pe locomotivele Deltic, care erau livrate BR-ului în 1961/1962. Față de locomotivele Deltic, prototipul, ulterior cunoscut ca DP2, avea doar un singur motor 16CSVT, dezvoltat din motorul 16SVT al locomotivelor din Clasa 40. Prototipul DP2 a fost livrat în 1962, având o viteză maximă de 100 MPH (160 km/h) și o greutate de doar 105 tone.

Chiar și așa, BTC a refuzat locomotiva oferită de English Electric, chiar în faza construcției, deoarece capabilitățile motorulul 16CSVT erau nedovedite, mai ales în ceea ce privea fiabilitatea și abilitatea de a livra puterea necesară. Prototipul ulterior a fost închirat de BR între 1962 și 1967, fiind ulterior dotat cu echipamente electronice. Eventual BR a dorit standardizarea flotei cu locomotive de Clasa 47.

Odată cu formularea Planului Național de Tracțiune pe anul 1965, a fost identificată o nevoie de alte 50 de locomotive de Tipul 4. Tot în 1965, flota de locomotive de Clasa 47 suferea de probleme cu crăparea blocului motor din cauza puterii prea mari, ducând la reducerea puterii la 2580 CP. Prototipul DP2 s-a dovedit de a fi de succes, ducând la negocieri între consiliul British Railways și English Electric pentru livrarea unei flote de 50 de locomotive pentru regiunea de est. English Electric dorea ca locomotiva să fie identică cu DP2, dar British Railways Board a produs o cabină standard pentru acest tip de locomotive, cu un bot plat și o cutie pentru panoul de identificare a trenului deasupra postului de conducere. Pe lângă asta existau și cerințe specifice în ceea ce privea aranjamentul din sala mașinilor și a altor echipamente. English Electric a produs variante alternative ale cabinei (inclusiv una cu geamuri curbate) dar eventual a folosit cabina standard prevăzută de British Railways Board.

Locomotivele au fost produse între octombrie 1967 și decembrie 1968 la Vulcan Foundry în Newton-le-Willows, Lancashire. Locomotivele nu au fost livrate BR-ului din start, acestea au fost închiriate în urma unui contract de leasing de 10 ani, unde English Electric era responsabilă de mentenanța locomotivelor și valabilitatea lor. Locomotiva D417 a primit motorul locomotivei DP2, care a fost avariată în urma accidentului feroviar de la Thirsk în iulie 1967, prototipul fiind ulterior casat după ce piesele de schimb au fost reciclate. După 1968, odată cu retragerea locomotivelor cu aburi, prefixul D a fost abandonat, locomotivele fiind numerotate de la 400 la 449 între 1969 și 1974, fiind ultimele locomotive care au primit clasificarea TOPS.

În aceiași perioadă, English Electric a livrat căilor ferate din Portugalia (Comboios de Portugal) 10 locomotive, proiectate după locomotivele din Clasa 50. Acestea, clasificate drept Seria 1800, foloseau același motor 16CSVT, dar erau dotate cu echipamente de control standard, regăsite în locomotivele de Tipul 3 produse de către English Electric. Acestea aveau mai mult în comun cu locomotivele din Seria 1400 (care și ele erau bazate pe locomotivele din Clasa 20 a BR) pentru a reduce costurile de întreținere. Fiind primele locomotive de trenuri express din Portugalia, acestea au păstrat acest statut pănă la venirea locomotivelor din Seria 1960 (livrate de Bombardier-MLW) în 1979, fiind retrase în 2001.

Primii ani

Clasa de locomotive a fost inițial alocată pentru a lucra pe Linia Principală a Coastei de Vest (West Coast Main Line, WCML), circulând la nord de Crewe spre Preston, Lancaster, Carlisle, Glasgow, Edinburgh, uneori ajungând până și la Perth și Aberdeen. Începând cu orarul introdus în mai 1970, acestea circulau în dublă tracțiune, ceea ce a permis la reducerea timpului de călătorie (inclusiv parcurgerea drumului între Londra și Glasgow in doar 6 ore cu trenul Royal Scot). Electrificarea liniei WCML între Crewe și Preston pe 23 iulie 1973 a dus la mutarea locomotivelor la Preston, ceea ce a redus valabilitatea lor, circulând din nou în formație simplă cu doar o locomotivă, ducând la întârzieri frecvente. Doar doi membri ai clasei au avut dotarea cu control multiplu din fabrică, dar în timpul reparațiilor minore, English Electric a dotat întreaga flotă de locomotive cu control multiplu, permițând circularea în dublă tracțiune.

În 1974, odată cu completarea electrificării liniei WCML spre Glasgow, locomotivele au fost transferate in Regiunea de Vest a BR-ului, fiind alocate la depourile Bristol Bath Road și Londra Old Oak, circulând cu trenuri între gara Paddington și Oxford, Bristol, Birmingham, Plymouth, Penzance. Sosirea locomotivelor a permis retragerea din circulație a locomotivelor ”Western” (Clasa 52), care a fost finalizată în 1977. Locomotivele din Clasa 50 au fost din nou înlocuite, de data aceasta cu trenurile InterCity 125, fiind din nou transferate pe alte trenuri, inclusiv pe cele dintre gara Londra Waterloo și Salisbury, Exeter, Plymouth.

Începând cu 1978, British Rail a reluat tradiția de a-și denumi locomotivele, denumind membrii clasei după nave de război. Astfel, 50035 a devenit prima locomotivă care a fost denumită după o navă de război, purtând numele portavionului Ark Royal, la ceremonie, participând și echipajul navei. Celelalte locomotive au fost denumite în următorii ani.

La finalul aniilor 1970, flota de locomotive deja începuse să fie problematică pentru BR, in mare parte din cauza echipamentelor de control electronice care erau foarte complexe, dar și din cauza aranjamentului grupelor de ventilație. Astfel, începând cu 1979, BR a început renovarea flotei la atelierele din Doncaster.

Galerie

• 
  BR 50010 în gara Reading General, decembrie 1974, cu panoul de destinație al trenului încă funcțional
• 
  BR 50027 între Dawlish și Teignmouth cu un tren de călători, iulie 1978
• 
  O locomotivă din Clasa 50 cu un marfar mixt în apropiere de Dawlish, iulie 1978
• 
  Ceremonia de denumire a locomotivei BR 50048 Dauntless, 1978

Renovarea

Pentru a rezolva problemele de fiabilitate care au afectat reputația Clasei 50 la finalul aniilor 1970, BR a contractat uzina BREL Doncaster (BREL fiind divizia de inginerie a BR-ului) pentru repararea locomotivelor între 1979 și 1984. Printre modificări, a avut loc simplificarea echipamentelor electronice, ducând la demontarea unor echipamente inutile, precum controlul la viteze reduse și frânarea reostatică. De asemenea, sistemul de ventilație a fost regândit, deoarece sistemul inițial prevenea intrearea aerului proaspăt în sala mașinilor și ieșirea aerului murdar în afara locomotivei. Problema era parțial cauzată de umiditatea aerului din Marea Britanie: praful și alte particule rămâneau blocate in filtrele de aer, ulterior ducând la un nivel de umiditate ridicat, afectând presiunea din interiorul locomotivelor, ceea ce prevenea aerul filtrat să iasă din locomotivă prin mijloacele intenționate și a dus la defectarea frecventă a generatoarelor locomotivei. Modificarea a dus la eliminarea zgomotului caracteristic de aspirator, dar porecla locomotivelor a rămas. Chiar dacă sistemul de circulare a aerului s-a dovedit a fi de succes în alte țări, umiditatea aerului Britanic nu a fost considerată în faza de proiectare a locomotivei.

În exterior, singura modificare majoră a fost adăugarea unui far central în fața locomotivei, suplimentând astfel farurile montate pe acoperiș (amplasate pe fostul panou de identificare a trenului). Primele șase locomotive și-au păstrat schema de vopsire tipică a BRului în albastru cu fața locomotivei și geamurile cabinelor în galben. Începând cu locomotiva 50023 Howe, locomotivele au fost introduse în circulație cu o nouă schemă de vopsire (pe atunci experimentală), cu întreaga secțiune a cabinelor în galben și cu logoul și numerele de parc lărgite. Această schemă de vopsire ulterior a fost aplicată asupra întregii flote, devenind cea mai recunoscută schemă de vopsire standard aplicată pentru locomotivele din Clasa 50. Ultimul membru care a ieșit din programul de renovare a fost 50014 Warspite, reintrând în circulație la începutul anului 1984.

După renovări, flota a fost concentrată asupra a două depouri: Old Oak în Londra și Laira în Plymouth. Acestea și-au continuat viața, lucrând cu trenuri originând din gările Paddington și Waterloo din Londra. Pe 23 noiembrie 1983, un tren de noapte tractat de 50041 Bulwark a deraiat în apropierea gării Paddington din cauza vitezei excesive; 3 dintre cei 70 de călători au fost răniți.^[1]

În 1984, pentru a aniversa cei 150 de ani de la înființarea companiei Great Western Railway, locomotiva 50007 Hercules a fost revopsită și redenumită după Sir Edward Elgar, un compozitor Britanic; 4 alte locomotive din Clasa 47 și un automotor din Clasa 117 au primit un tratament similar, automotorul fiind vopsit într-o schemă de vopsire maronie (ciocolată) și bej. O altă locomotivă cunoscută a fost 50019 Ramillies care a fost vopsită într-o variantă a schemei de vopsire albastră a BR-ului de către depoul Laira.

În 1986, odată cu sectorizarea BR-ului, locomotivele au devenit parte a sectorului Network SouthEast (NSE), care a început să-și revopsească locomotivele în schema de vopsire care a devenit poreclită ”pasta de dinți”, deoarece folosea albastru, alb, roșu și gri, în prima variantă. Schema de vopsire a fost revizuită în 1988, fiind modificată culoarea de la geamurile de la cabină (din alb în albastru). De asemenea, dungile au fost îndreptate, astfel încât ele nu mai mergeau sus spre geamurile laterale ale cabinei.

La finalul aniilor 1980, locomotivele se regăseau în trenurile express pe ruta din Vestul Angliei, dar și asupra trenurilor express care circulau între Oxford și Londra. În 1987, primele locomotive au fost retrase, cu 50011 Centurion fiind retrasă la începutul anului, urmate de 50006 Neptune și 50014 Warspite. Plăcuțele cu numele locomotivei 50011 au fost transferate asupra locomotivei 50040 Leviathan. Alte 5 locomotive au fost retrase în 1988.

Tot în 1987, BR a considerat relegarea locomotivelor, pentru a le utiliza asupra trenurilor de marfă. Astel, 50049 Defiance a fost renumerotată în 50149, fiind dotată cu osii reparate și reciclate din locomotive casate din Clasa 37, cu raportul transmisiei schimbat și revopsită în schema de vopsire gri cu 2 tonalități a Railfreight, cu sectorul de identificare general. Între 1987 și 1989, aceasta a fost folosită pentru transporul trenurilor încărcate cu caolinit din Cornwall, dar eventual expermentul nu a fost un succes resunător, fiind transformată din nou în locomotivă de călători în 1989. A existat și o parte ironică la acest experiment: echipamentul de antipatinare electronic, dotat din fabrică și considerat ca ”piesa de rezistență” a clasei, a fost dezactivat, ducând la eșecul experimentului.

Pe 6 august 1989, 50025 Invincible a deraiat la West Ealing în timp ce tracta trenul de 21:15 dintre Oxford și Paddington. Accidentul a fost cauzat de o șină amplasată asupra căii ferate de un grup de vandali. Accidentul s-a soldat fără victime, față de un accident anterior în aceiași zonă pe 19 decembrie 1973, implicând o locomotivă din Clasa 52, accident care s-a soldat cu 10 morți și 94 de răniți.^[2]

La începutul anilor 1990, flota de locomotive a fost alocată exclusiv liniei din Vestul Angliei (originând din gara Waterloo), deoarece locomotivele au fost înlocuite de cele din Clasa 47 transferate de la Railfreight în urma colapsului serviciului de marfă Speedlink în 1991 pe ruta Oxford-Paddington. Problemele de fiabilitate au apărut din nou, iar NSE nu putea utiliza flota de locomotive asupra trenurilor locale care necesitau oprirea și pornirea la multe stații; nici utilizarea lor asupra linilor simple nu putea fi considerată, deoarece o defectare putea să cauzeze haos asupra întregii linii. Astfel, NSE a decis să retragă întreaga flotă, fiind înlocuite temporar de locomotive din Clasa 47/7, care ele însăși urmau să fie înlocuite de automotoare din a doua generație (Clasele 165/166 pentru ruta Oxford-Paddington și Clasa 159 pentru rutele din Vestul Angliei).

La începutul anului 1992, doar 8 locomotive au rămas în circulație, unele dintre ele fiind revopsite pentru a comemora retragerea din circulație: 50050 și-a recăpătat schema de vopsire originală și numerele originale (D400), 50008 a primit schema de vopsire Laira, aplicată inițial asupra locomotivei 50019, iar 50015 Valiant a fost revopsită în schema de vopsire ”Olandeză” a BR-ului (gri cu galben, denumită din cauza asemănării cu schema de vopsire a locomotivelor Neederlandse Spoorwegen). Dintre cele 8 locomotive, 3 au rămas în circulație până în 1994, încheindu-și cariera de 26 de ani la BR. Ultimele 3 locomotive erau 50033, 50050 (care la momentul retragerii era vopsită în schema de vopsire Large Logo) și 50007 (ce a primit părți de schimb de la 50046, și a fost revopsită în schema de vopsire verde GWR, care se deteriorarse).

An	Numărul de locomotive în circulație la începutul anului	Numărul de locomotive retrase	Numerele de parc	Observații
1987	50	3	006/011/014
1988	47	5	010/013/022/038/047
1989	42	3	039/025/012
1990	39	13	016/035/040/005/026 045/023/032/042/021 041/019/004/020/034
1991	26	18	024/028/043/031/002 017/037/009/044/036/003 048/049/001/018/027	007 nu e inclusă pe listă deoarece a fost reintrodusă în circulație în anul următor
1992	8	5	008/015/030/029/046
1993	3	0	N/A
1994	2	2	007/033/050

Galerie

• 
  BR 50021 după renovare la depoul Old Oak,
  15 aprilie 1982
• 
  BR 50042 la Paignton, august 1982
• 
  BR 50035 la Birmingham New Street la finalul aniilor 1980, cu schema de vopsire inițială a NSE
• 
  BR 50030 la Exeter St Davids la începutul aniilor 1990, cu schema de vopsire revizuită a NSE

• 
  BR 50007 în schema de vopsire verde GWR la Exeter St Davids, 24 noiembrie 1984
• 
  BR 50015 în schema de vopsire ”Olandeză” la începutul aniilor 1990

Conservarea

Locomotivele din Clasa 50 au devenit populare printre pasionații feroviari din Marea Britanie (și nu numai): în ciuda problemelor, flota de locomotive a avut mare succes de la începutul carierei sale pe linia WCML între Crewe și Glasgow, până la final, unde și-au încheiat cariera tractând trenuri între Londra Waterloo și Exeter, Sailsbury, Woking. În 2020, 18 locomotive sunt conservate, câteva dintre ele fiind certificate pentru a circula pe liniile principale.

Primul proces (ambițios) de a restaura anumiți membri ai clasei a fost numit ”Operațiunea Collingwood”, o caritate de inginerie înființată la începutul aniilor 1990: scopul era antrenarea unor grupuri de ucenici tineri pentru a repara mai multe locomotive (001/023/029/030/040/045). Intenția era de ale restaura cu ajutorul baniilor primiți de la sponsori individuali, pentru a construi un centru de inginerie și pentru a restaura locomotivele cu componente reparate (sau noi dacă cele originale erau prea degradate). Ambițiile au eșuat când proiectul și-a pierdut oameni importanți și nu au fost găsite fonduri, organizația a fost eventual desființată în 2002. 001/023/040/045 au fost casate deoarece numai cutia locomotivei a mai rămas, iar ultimele piese de schimb au fost demontate pentru a fi reutilizate asupra altor locomotive. Un individ anonim a încercat restaurarea locomotivei 50023, dar și acest proiect a fost abandonat și locomotiva a fost și ea casată. 50040 a fost un candidat bun pentru restaurare dar după ce a stat zeci de zile ruginind, a fost tăiată la Sims Metals pe 2 iunie 2008. 50029 și 50030, fiind într-o condiție mai bună, au fost vândute căii ferate istorice Peak Rail, și așteaptă să fie restaurate.

Cabina locomotivei BR 50135

50043 a fost achiziționată în condiție aproape funcțională, dar motorul a fost demontat pentru a ajuta la restaurarea locomotivei 40118 (care aparține Clasei 40), deoarece ambele clase au un motor similar. Eventual locomotiva a servit ca un donator de piese electrice și mecanice pentru ceilalți membri ai Clasei 50. Deși un alt individ anonim a încercat restaurarea locomotivei 50043 (care era din punct de vedere cosmetic, într-o stare bună), locomotiva eventual a trebuit casată din cauza costurilor ridicate.

50017 a fost revopsită într-o schemă de vopsire maronie, inspirată după cea a vagoanelor LMS, pentru a fi utilizată pe trenul ”Northern Belle” între Bath și Manchester. După încheierea contractului, locomotiva a fost amplasată la Uzina Tyseley, înainte de a fi vândută unui individ anonim. Locomotiva a fost restaurată la Plym Valley Railway, care a vândut-o operatorului Boden Railway Engineering. Începând cu februarie 2019, locomotiva aparție căii ferate istorice Great Central Railway, fără să fie dotată, însă, cu echipamentele necesare circulației pe liniile principale.

50033 inițial a trebuit să aparțină Muzeului Național Feroviar (National Railway Museum) din York, dar în 2003 locomotiva a fost vândută din cauza inabilități de a o întreține. Inițial fiind închirată căii ferate istorice North Yorkshire Moors Railway, aceasta a fost transferată la Muzeul Feroviar din Swindon. La scurt timp după însă, locomotiva a fost amplasată la Uzina Tyseley, fiind propusă să fie relocată la calea ferată istorică Royal Docks din North Woolwich, Londra. Schema Crossrail a oprit această idee, iar locomotiva a rămas în curtea uzinei. În mai 2018, locomotiva a fost mutată la Severn Valley Railway, trecând printr-un proces de restaurare rapid care a fost finalizat la sfârșitul anului.

În 2005, locomotivele 50031 și 50049 au fost închiriate de către Arriva Trains Wales pentru a fi folosite alături de mai multe vagoane BR Mk2 în componența unor trenuri speciale (pentru a deservi evenimente la Stadionul Millenium din Cardiff) sau în componența trenului „Fishguard Flyer” (Cardiff-Fishguard). Garniturile erau alcătuite de una dintre cele două locomotive, alături de 4 vagoane Mk2, ducând la rezultate excelente. După o lună, contractul de închierere a expirat, iar în timp ce 50031 tracta vagoane goale, această locomotivă s-a defectat.

În octombrie 2018, clasa de locomotive și-a celebrat ”jubileul de aur” la calea ferată istorică Severn Valley Railway. 11 din cele 18 exemplare conservate au fost prezente, printre care 007, 008, 015, 026, 031, 033, 035, 044, 049 și 050, fiind cea mai mare gală a unei clase de locomotive din istoria conservării materialului rulant istoric. 50026 nu era funcțională, dar în centrul atenției s-a aflat 50033, care a tractat primele trenuri de călători din 2004, iar participanții la eveniment au putut desena pe locomotivă (care nu purta o schemă de vopsire), contra-cost, pentru a permite revopsirea locomotivei. La final, £3,800 au fost strânși, ceea ce a permis revopsirea locomotivei.

Începând cu martie 2019, GB Railfreight și Class 50 Alliance au ajuns la un acord, unde locomotivele 50007 și 50049 au fost revopsite în schema de vopsire GBRf, fiind închiriate operatorului feroviar, pentru a tracta trenuri charter.

Lista locomotivelor conservate

Număr (număr actual îngroșat)			Nume	Schemă de vopsire	Locație actuală	Observații
D400	50050	-	Fearless	Albastru BR	Depoul Nottingham Eastcroft	Deținută de Boden Rail Engineering Ltd. Prima locomotivă construită. Funcțională și certificată pentru a circula pe liniile principale.
D402	50002	-	Superb	Albastru BR	South Devon Railway	În proces de restaurare, va arăta ca o locomotivă nerenovată.
D407	50007	-	Hercules	Portocaliu și Albastru (GBRf)[3]	Severn Valley Railway	Funcțională și certificată pentru a circula pe liniile principale. Închirată pe loc de GB Railfreight.[3] Poartă numărul și numele locomotivei 50014 Warspite începând cu 2019. A purtat schema de vopsire verde GWR anterior.
D408	50008	-	Thunderer	Albastru Laira	Washwood Heath (Hanson)	A intrat în conservare în 2006. Revopsită de către ELR în 2009-2010. Funcțională și certificată pentru a circula pe liniile principale începând cu 2017.
D415	50015	-	Valiant	Albastru BR (Large Logo)	East Lancashire Railway	Singura locomotivă a clasei care a fost vopsită în schema de vopsire ”Olandeză”. Conservată de Bury Valiant Group, funcțională. Apare în jocul Microsoft Train Simulator.
D417	50017	50117	Royal Oak	Network SouthEast (Original)	Great Central Railway.	Funcțională, anterior certificată pentru a circula pe liniile principale. Anterior a purtat o schemă de vopsire inspirată după cea a vagoanelor LMS.
D419	50019	-	Ramillies	Albastru BR (Large Logo)	Mid-Norfolk Railway	În reparații capitale.
D421	50021	-	Rodney	Albastru BR (Large Logo)	Eastleigh	În proces de restaurare, deținută de Paul Spracklen.
D426	50026	-	Indomitable	Network SouthEast (Revizuită)	Eastleigh	În reparații capitale. Dotată cu OTMR, TPWS, GSM-R pentru circulația pe liniile principale. Motorul se află în ultimele faze ale reparării (în anul 2019).
D427	50027	-	Lion	Network SouthEast (Revizuită)	Mid Hants Railway	Funcțională.
D429	50029	-	Renown	Albastru BR (Large Logo, acoperiș negru)	Peak Rail	Așteaptă restaurări.
D430	50030	-	Repulse	Albastru BR (Large Logo)	Peak Rail	În reparații capitale.
D431	50031	-	Hood	Intercity Executive	Severn Valley Railway	Funcțională, poartă o schemă de vopsire prototpică (neaplicată) a sectorului InterCity.
D433	50033	-	Glorious	Albastru BR (Large Logo)	Severn Valley Railway	Anterior localizată la Muzeul Feroviar Swindon și la Uzina de Locomotive Tyseley. Funcțională.
D435	50035	50135	Ark Royal	Albastru BR	Severn Valley Railway	Funcțională. Anterior a purtat o schemă de vopsire prototipică (neaplicată) a defunctului operator LoadHaul.
D442	50042	-	Triumph	Albastru BR (Large Logo, acoperiș negru)	Bodmin & Wenford Railway	Funcțională.
D444	50044	-	Exeter	Albastru BR	Severn Valley Railway	Funcțională și certificată pentru a circula pe liniile principale. Anterior a purtat o schemă prototipică (neaplicată) de vopsire verde cu 2 tonalități a BRului din anii 1960.
D449	50049	50149	Defiance	Portocaliu și Albastru (GBRf)	Severn Valley Railway	Funcțională și certificată pentru a circula pe liniile principale. Închirată pe loc de GB Railfreight.[3]

Galerie

• 
  50015 la Bury (Bolton Street), East Lancashire Railway,
  24 septembrie 2016
• 
  D402 în timpul procesului de restaurare,
  16 august 2009
• 
  D444 în schema de vopsire prototipică verde a BR-ului, 18 octombrie 2008
• 
  50008 în schema de vopsire unicat (Laira), tractată de 31601 la Stretton, 29 mai 2012

• 
  50031 în schema de vopsire prototipcă InterCity,
  18 mai 2017
• 
  50017 (în schema de vopsire LMS) și 50021 la Uzina Tyseley,
  21 noiembrie 2004
• 
  50135 în schema de vopsire prototipică LoadHaul,
  27 iulie 2012
• 
  50049 și 50007 în timpul probelor de circulație după revopsire la Basingstoke,
  21 martie 2019

Flota locomotivelor

Legendă:	Casată	Conservată

Număr		Nume[4]	Data livrării	Data denumirii	Data retragerii	Statut	Observații
Original	TOPS
D400	50050	Fearless	17.10.67	23.08.78	26.03.94	Conservată	Primul membru al clasei. A cărat numele inițial între 04.08.78 și 07.08.78. Deținută de Boden Rail Engineering Ltd.
D401	50001	Dreadnought	09.12.67	10.04.78	19.04.91	Casată	Casată la C F Booth, Rotherham în decembrie 2002.
D402	50002	Superb	12.67	21.03.78	09.09.91	Conservată	Conservată de Devon Diesel Society. Momentan este restaurată de către voluntari la South Devon Railway în Buckfastleigh.[5]
D403	50003	Temeraire	01.68	09.05.78	15.07.91	Casată	Casată la MC Metals, Glasgow în aprilie 1992.
D404	50004	St Vincent	12.67	09.05.78	22.06.90	Casată	Casată la C F Booth, Rotherham în mai 1992.
D405	50005	Collingwood	01.68	05.04.78	11.12.90	Casată	Casată la depoul Old Oak în februarie 1991.
D406	50006	Neptune	04.68	25.09.79	20.07.87	Casată	Primul membru al clasei care a intrat în programul de renovare. Casată la Vic Berry, Leicester în februarie-martie 1988.
D407	50007	Hercules	03.68	06.04.78	16.07.91 / 26.03.94	Conservată	Redenumită Sir Edward Elgar pe 25.02.84. Inițial retrasă în 1991. Repusă în circulație pentru excursii feroviare în 1992 și retrasă din nou în 1994, intrând în conservare. Numele original (Hercules) primit la începutul anului 2014. Deținută de Class 50 Alliance.[6]
D408	50008	Thunderer	03.68	01.09.78	05.06.92	Conservată	Deținută de Garcia Hanson și închirată de DCR la triajul din Washwood Heath, Birmingham.
D409	50009	Conqueror	03.68	08.05.78	11.01.91	Casată	Casată la depoul Old Oak în februarie 1991.
D410	50010	Monarch	03.68	16.03.78	27.09.88	Casată	Casată la depoul Laira de către Coopers în mai 1992.
D411	50011	Centurion	04.68	17.09.79	24.02.87	Casată	Primul membru al clasei care a fost retras. Casată la atelierele Crewe de Texas Metals în septembrie 1992.
D412	50012	Benbow	04.68	03.04.78	16.01.89	Casată	Casată la Vic Berry, Leicester în iulie 1989.
D413	50013	Agincourt	04.68	19.04.78	06.04.88	Casată	Casată la depoul Old Oak în iulie 1989.
D414	50014	Warspite	05.68	30.05.78	14.12.87	Casată	Casată la Vic Berry, Leicester în mai-iulie 1989.
D415	50015	Valiant	04.68	21.04.78	05.06.92	Conservată	Deținută de Bury Valiant Group. A apărut în jocul Microsoft Train Simulator începând cu 2002.
D416	50016	Barham	05.68	03.04.78	03.08.90	Casată	Casată la C F Booth, Rotherham în iunie 1992.
D417	50017	Royal Oak	04.68	24.04.78	09.09.91	Conservată	Deținută de Michael Gregory și bazată la Great Central Railway.
D418	50018	Resolution	04.68	06.04.78	22.07.91	Casată	Casată la MC Metals, Glasgow în ianuarie 1993.
D419	50019	Ramillies	05.68	18.04.78	19.09.90	Conservată	Bazată la Mid Norfolk Railway.
D420	50020	Revenge	05.68	07.07.78	27.07.90	Casată	Casată la C F Booth, Rotherham în iunie 1992.
D421	50021	Rodney	05.68	31.07.78	17.04.90	Conservată	Deținută de Paul Spracklen.
D422	50022	Anson	05.68	20.04.78	20.09.88	Casată	Casată la Vic Berry, Leicester în mai-iunie 1989.
D423	50023	Howe	06.68	17.05.78	15.10.90	Casată	Casată la depoul Barrow Hill, Chesterfield în martie 2004.
D424	50024	Vanguard	06.68	15.05.78	01.02.91	Casată	Casată la depoul Old Oak în iulie 1991.
D425	50025	Invincible	07.68	06.06.78	14.08.89	Casată	Casată la depoul Old Oak în octombrie 1989, ca urmare a accidentului de la West Ealing.
D426	50026	Indomitable	07.68	29.03.78	11.12.90	Conservată	Dețunută de Paul Spracklen.
D427	50027	Lion	06.68	17.04.78	23.07.91	Conservată	Proprietar privat. Bazată la Mid-Hants Railway, anterior bazată la North Yorkshire Moors Railway între 1992 și 13 iunie 2012.
D428	50028	Tiger	07.68	10.05.78	01.02.91	Casată	Casată la depoul Old Oak în iulie 1991.
D429	50029	Renown	07.68	26.10.78	25.03.92	Conservată	Deținută de Renown Repulse Restoration Group.[7]
D430	50030	Repulse	07.68	10.04.78	08.04.92	Conservată	Dețiuntă de Renown Repulse Restoration Group.[7]
D431	50031	Hood	07.68	28.06.78	05.08.91	Conservată	Deținută de Class 50 Alliance.[8]
D432	50032	Courageous	07.68	07.07.78	15.10.90	Casată	Casată la depoul Old Oak în februarie 1991.
D433	50033	Glorious	08.68	26.06.78	25.03.94	Conservată	Bazată la Severn Valley Railway.
D434	50034	Furious	08.68	06.04.78	29.06.90	Casată	Casată la depoul Old Oak în februarie 1991.
D435	50035	Ark Royal	08.68	17.01.78	03.08.90	Conservată	Primul membru care a primit nume și a intrat în conservare. Deținută de Class 50 Alliance.[6]
D436	50036	Victorious	09.68	16.05.78	12.04.91	Casată	Casată la C F Booth, Rotherham în iulie 1992.
D437	50037	Illustrious	09.68	08.06.78	09.09.91	Casată	Casată la MC Metals, Glasgow în decembrie 1992.
D438	50038	Formidable	10.68	05.05.78	27.09.88	Casată	Casată la depoul Old Oak în iulie 1989.
D439	50039	Implacable	10.68	20.06.78	04.06.89	Casată	Casată la depoul Old Oak în iulie 1991.
D440	50040	Leviathan	10.68	15.09.78	03.08.90	Casată	Casată la Sims Metal Management, Halesowen în iunie-iulie 2008.
D441	50041	Bulwark	10.68	08.05.78	17.04.90	Casată	Casată la depoul Old Oak în iulie 1991.
D442	50042	Triumph	10.68	04.10.78	15.10.90	Conservată	Conservată la Bodmin and Wenford Railway.
D443	50043	Eagle	10.68	28.06.78	01.02.91	Casată	Demontată pentru piese de schimb și casată la Blaenavon de Rexstar în ianuarie 2002.
D444	50044	Exeter	11.68	26.04.78	11.01.91	Conservată	Deținută de Class 50 Alliance.[6]
D445	50045	Achilles	11.68	12.04.78	11.12.90	Casată	Casată la C F Booth, Rotherham în aprilie 2000.
D446	50046	Ajax	12.68	11.10.78	25.03.92	Casată	Casată la MC Metals, Glasgow în iunie 1992.
D447	50047	Swiftsure	12.68	26.05.78	13.04.88	Casată	Casată la Vic Berry, Leicester în aprilie-iunie 1989.
D448	50048	Dauntless	12.68	16.03.78	15.07.91	Casată	Casată la MC Metals, Glasgow în aprilie 1992.
D449	50049 50149	Defiance	12.68	02.05.78	16.08.91	Conservată	Ultimul membru al clasei. Deținută de Class 50 Alliance.[6] Numerotată ca 50149 în timpul probelor pentru utilizarea asupra trenurilor de marfă.

Referințe

1. DERAILMENTS. - Pa&lington Train. pe YouTube
2. BBC News: The derailment of 50025 at West Ealing (on 6 Aug. 1989) pe YouTube
3. ^ „GB Railfreight and Class 50 Alliance collaboration sealed with locomotive repaints”. www.gbrailfreight.com. 15 ianuarie 2019. Arhivat din original la 29 august 2019. Accesat în 15 ianuarie 2019. 
4. „Class 50 Locomotive Names”. Class50.com. Accesat în 2 octombrie 2010. 
5. „Devon Diesel Society - Locos D2246, D6737 and D402”. www.devondiesels.org.uk. Accesat în 16 octombrie 2018. 
6. ^ Locomotives owned by the Class 50 Alliance Ltd (Accessed 2009-01-28)
7. ^ Locomotives owned by Renown Repulse Restoration Group
8. Locomotives operated by the Class 50 Alliance Ltd (Accessed 2009-01-28)