Comuna Galbenu, Brăila

Galbenu
—  comună  —
Galbenu Galbenu (România) Poziția geografică
Coordonate: 45°12′1″N 27°10′44″E ({{PAGENAME}}) / 45.20028°N 27.17889°E
Țară	România
Județ	Brăila
SIRUTA	43180
Reședință	Galbenu
Componență	Galbenu Drogu Pântecani Sătuc Zamfirești
Guvernare
- primar al comunei Galbenu[*]​	Nicolae Ganea[*]​[1][2] (PNL, 2012)
Suprafață
- Total	80 km²
Populație (2021)
- Total	2.971 locuitori
Fus orar	UTC+2
Cod poștal	817055
Prezență online
site web oficial GeoNames
Amplasarea în cadrul județului Amplasarea în cadrul județului
Modifică date / text

Galbenu este o comună în județul Brăila, Muntenia, România, formată din satele Drogu, Galbenu (reședința), Pântecani, Sătuc și Zamfirești.

Așezare

Comuna se află în extremitatea vestică a județului, la limita cu județul Buzău. Este traversată de șoseaua județeană DJ203, care o leagă spre nord-vest de Râmnicu Sărat și spre sud de Făurei și mai departe de Însurăței. Din DJ203 se desprinde la Galbenu șoseaua județeană DJ203A, care duce spre est pe malul nordic al lacului Jirlău spre Vișani. Prin comună trece și calea ferată Făurei-Tecuci, pe care este deservită de stația Drogu.

Demografie

Componența etnică a comunei Galbenu

     Români (87,78%)

     Romi (7,81%)

     Alte etnii (4,41%)

Componența confesională a comunei Galbenu

     Ortodocși (95,46%)

     Alte religii (0,07%)

     Necunoscută (4,48%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Galbenu se ridică la 2.971 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.168 de locuitori.^[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (87,78%), cu o minoritate de romi (7,81%).^[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,46%), iar pentru 4,48% nu se cunoaște apartenența confesională.^[5]

Politică și administrație

Comuna Galbenu este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Nicolae Ganea[*]​, de la Partidul Național Liberal, este în funcție din 2012. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:^[6]

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Național Liberal	6
	Alianța pentru Unirea Românilor	2
	Partidul Social Democrat	2
	Partidul Mișcarea Populară	1

Istorie

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Galbenu făcea parte din plasa Râmnicul de Jos a județului Râmnicu Sărat și era formată din cătunele Galbenu și Pântecani, cu o populație de 973 de locuitori. În comună funcționau o școală cu 62 de elevi fondată în 1872 de Toma Tâmpeanu și o biserică zidită în 1842 de paharnicul Enache Papazol.^[7] În acea perioadă, pe teritoriul actual al comunei funcționau în aceeași plasă și comunele Drogu și Slobozia-Galbenu. Comuna Drogu avea în componență satele Drogu și Andreești, cu 938 de locuitori; aici funcționau o școală de băieți cu 32 de elevi fondată de locuitori în 1882 și o biserică ortodoxă zidită tot de locuitori în 1857.^[8] Comuna Slobozia-Galbenu era formată doar din satul de reședință (astăzi denumit Sătuc), cu 547 de locuitori, și avea o moară cu aburi, o școală și o biserică ortodoxă clădită de paharnicul Hristodor în 1837.^[9]

În 1925, cele trei comune făceau parte din plasa Orașul a aceluiași județ. Comuna Slobozia-Galbenu avea în componență și satul Robeasca, și avea în total 1011 locuitori. ^[10] Celelalte două comune aveau aceeași configurație și o populație de 1002 locuitori (Drogu) și respectiv 1027 de locuitori (Galbenu).^[11][12]

În 1950, comunele au fost incluse în raionul Făurei al regiunii Galați. Comuna Slobozia-Galbenu a fost desființată și împărțită între comunele Robeasca (satul Robeasca) și Galbenu (satul Sătuc). În 1968, comuna Drogu a fost și ea desființată și inclusă în comuna Galbenu, care a fost transferată la județul Brăila.^[13][14]

Monumente istorice

Două obiective din comuna Galbenu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Brăila, ca monumente de interes local. Unul este clasificat ca monument de for public: bustul lui Toma Tâmpeanu din curtea școlii generale din Galbenu; celălalt este clasificat ca monument memorial sau funerar, monumentul eroilor Primului Război Mondial, ridicat în fața primăriei din Galbenu în 1937.

Note

1. Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
2. Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central 
3. „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013. 
4. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023. 
5. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023. 
6. „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 23 octombrie 2024. 
7. Lahovari, George Ioan (1900). „Galbenul, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 467–468. 
8. Lahovari, George Ioan (1900). „Drogul, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 255–256. 
9. Lahovari, George Ioan (1902). „Slobozia-Galbenul” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 443. 
10. „Comuna Slobozia-Galbenu în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în 7 martie 2012. 
11. „Comuna Drogu în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în 7 martie 2012. 
12. „Comuna Galbenu în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în 7 martie 2012. 
13. „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 4 mai 2012. 
14. „Legea nr. 3/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 4 mai 2012.