Comuna Gostinari, Giurgiu

Gostinari
—  comună  —
Gostinari Gostinari (România) Poziția geografică
Coordonate: 44°10′42″N 26°14′13″E ({{PAGENAME}}) / 44.17833°N 26.23694°E
Țară	România
Județ	Giurgiu
SIRUTA	103372
Reședință	Gostinari
Componență	Gostinari, Mironești
Guvernare
- primar al comunei Gostinari[*]​	Ion Marin[*]​[1][2] (PSD, 2012)
Suprafață
- Total	36,02 km²
Populație (2021)
- Total	2.403 locuitori
Fus orar	UTC+2
Prezență online
site web oficial GeoNames
Modifică date / text

Gostinari este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Gostinari (reședința) și Mironești.

Așezare

Comuna se află în estul județului, pe malurile Argeșului, acolo unde acesta primește apele afluenților Neajlov și Sabar. Este străbătută de șoseaua națională DN5A, care leagă Adunații-Copăceni de Greaca.^[3]

Demografie

Componența etnică a comunei Gostinari

     Români (80,65%)

     Romi (13,73%)

     Alte etnii (0%)

     Necunoscută (5,62%)

Componența confesională a comunei Gostinari

     Ortodocși (92,8%)

     Alte religii (0,58%)

     Necunoscută (6,62%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Gostinari se ridică la 2.403 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.634 de locuitori.^[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (80,65%), cu o minoritate de romi (13,73%), iar pentru 5,62% nu se cunoaște apartenența etnică.^[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,8%), iar pentru 6,62% nu se cunoaște apartenența confesională.^[6]

Politică și administrație

Comuna Gostinari este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Ion Marin[*]​, de la Partidul Social Democrat, este în funcție din 2012. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:^[7]

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Social Democrat	9
	Partidul Național Liberal	2

Istorie

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Sabar a județului Ilfov și era formată din satele Gostinari-Belu și Gostinari-Văcărești, având 949 de locuitori ce trăiau în 210 case și 22 de bordeie. Existau în comună două biserici, o moară cu aburi și o școală mixtă, iar principalul proprietar de pământuri era Barbu Belu.^[8] Anuarul Socec din 1925 consemnează unirea comunei cu comuna Colibași, formând comuna Colibași-Gostinari, având 3842 de locuitori în satele Gostinari-Belu, Gostinari-Văcărești și Colibași.^[9] Unirea a fost însă una vremelnică, în 1931, satele Gostinari-Belu și Văcărești separându-se din nou.^[10] În 1931, satul Coeni din comuna vecină Isvoarele a luat numele de Mironești și s-a separat pentru a forma o comună de sine stătătoare.^[11]

În 1950, comunele au fost transferate raionului Vidra și apoi (după 1952) raionului Oltenița din regiunea București. În 1968, ele au trecut la județul Ilfov, iar comuna Mironești a fost desființată, satul ei trecând la comuna Gostinari.^[12][13] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu.^[14]

Monumente istorice

Biserica „Sfântul Nicolae” din ansamblul conacului Bellu, monument istoric

În comuna Gostinari se află patru monumente istorice de interes național, din care trei sunt monumente de arhitectură. Unul este ansamblul conacului Ștefan Bellu (secolul al XVIII-lea, refăcut în 1818) din Gostinari, constând din ruinele conacului, biserica „Sfântul Nicolae”, turnul clopotniță și zidul de incintă. Alte două monumente de arhitectură de interes național sunt biserica „Sfântul Nicolae” (1669) și ruinele curții lui Radu Șerban (începutul secolului al XVII-lea) din satul Mironești. În curtea bisericii se află și o cruce de piatră din secolul al XVII-lea, și ea clasificată ca monument istoric memorial sau funerar de interes național.

În rest, alte patru obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice, toate aflate în zona satului Mironești: situl de la 500 m vest de sat, pe malul Argeșului, ce cuprinde așezări din Epoca Bronzului (cultura Tei, faza IV) și din perioada Latène; situl „din Vale” (1 km est de sat) cu așezări din epoca romană (secolul al IV-lea e.n.) și din secolele al VIII-lea–al IX-lea (Evul Mediu Timpuriu); și situl de la „Malu Roșu”, pe malul drept al Argeșului, cu așezări din Epoca Bronzului (cultura Tei) și din perioada Latène. Un al patrulea obiectiv este biserica „Cuvioasa Paraschiva” (1857) din Gostinari.

Note

1. Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
2. Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central 
3. Google Maps – Comuna Gostinari, Giurgiu (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în 27 noiembrie 2014. 
4. „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013. 
5. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023. 
6. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023. 
7. „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 23 octombrie 2024. 
8. Lahovari, George Ioan (1900). „Gostinari, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 615. 
9. „Comuna Colibașii-Gostinari în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în 29 august 2014. 
10. „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 223. 15 iulie 1931. 
11. „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 226–227. 15 iulie 1931. 
12. „Legea nr. 3/1968”. Lege5.ro. Accesat în 27 noiembrie 2014. 
13. „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 27 noiembrie 2014. 
14. „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 27 noiembrie 2014.