În termodinamică constanta ebulioscopică[1], Ke, leagă molalitatea cu creșterea punctului de fierbere (care este o proprietate coligativă).
Constanta ebulioscopică este o mărime fizică intensivă.
Constanta ebulioscopică este raportul dintre creșterea punctului de fierbere și molalitate:
unde
Prin ebulioscopie, o constantă cunoscută poate fi utilizată pentru a calcula o masă molară necunoscută. Termenul „ebulioscopie” înseamnă „măsurarea fierberii” în limba latină. Creșterea punctului de fierbere este o proprietate coligativă, deci ΔT depinde doar de numărul de particule dizolvate, nu de natura acelor particule. Ebulioscopia este similară crioscopiei, care determină aceeași valoare din constanta crioscopică (a scăderii punctului de îngheț).
Valoarea lui Ke, care depinde de natura solventului, poate fi calculată din următoarea ecuație:[2]
unde
Solvent[3] | Ke (K⋅kg/mol) |
---|---|
Acid acetic | 3,08 |
Apă | 0,512 |
Benzen | 2,53 |
Camfor | 5,95 |
Ciclohexan | 2,79 |
Cloroform | 3,63 |
Etanol | 1,07 |
Eter dietilic | 2,02 |
Sulfură de carbon | 2,34 |
Tetraclorură de carbon | 5,03 |
Constanta ebulioscopică, deoarece este o mărime fizică care depinde de natura substanțelor, caracterizează sistemul termodinamic la care se referă, fiind astfel o proprietate termodinamică. Deoarece nu depinde de mărimea sistemului, este o proprietate intensivă.