Călugărița din Monza (film din 1969)

Acest articol se referă la filmul din 1969. Pentru alte sensuri, vedeți Călugărița din Monza (dezambiguizare).
Călugărița din Monza
La monaca di Monza

Afișul românesc al filmului
Titlu originalLa monaca di Monza
Genfilm dramatic
film biografic
RegizorEriprando Visconti
ScenaristEriprando Visconti
Gian Piero Bona
ProducătorSilvio Clementelli
StudioClesi Cinematografica
Director de imagineLuigi Kuveiller
MontajSergio Montanari
MuzicaEnnio Morricone
ScenografieFlavio Mogherini
NaratorFrancesco Carnelutti
DistribuțieAnne Heywood
Antonio Sabàto
Tino Carraro
Hardy Krüger
Premiera26 februarie 1969  (1961-05-17)
Durata105 minute
film color (Eastmancolor)
ȚaraItalia Italia
Locul acțiuniiLombardia  Modificați la Wikidata
Limba originalăitaliană
Disponibil în românăsubtitrat
Prezență online

Călugărița din Monza (titlul original: în italiană La monaca di Monza) este un film dramatic biografic italian, realizat în 1969 de regizorul Eriprando Visconti, protagoniști fiind actorii Anne Heywood, Antonio Sabàto, Tino Carraro și Hardy Krüger.

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Virginia, fiica unei familii respectabile și stareța unei mănăstiri de maici din orașul Monza, din nordul Italiei, acordă azil unui tânăr nobil, Ossio, a cărui moșie se învecinează cu moșia ecleziastică, în ciuda faptului că acesta a înjunghiat perceptorul de taxe al mănăstirii. În mănăstire, în cadrul obștei monahale sunt, de asemenea, unele reguli nerespectate iar unele surori se află în robia duhovnicului. Pentru a o umili pe stareța ce pare atât de severă, îi dau lui Ossio ocazia să o violeze pe Virginia. Cu toate acestea, rezultatul violului nu este că ea îl detestă pe torturatorul ei, mai degrabă se simte din ce în ce mai atașată de el, în ciuda automortificării crude la care ea însăși s-a supus. În cele din urmă, Ossio este prins din cauza faptei sale sângeroase.

Virginia dă naștere unei fiice și este votată ca stareță. Acum vrea să părăsească comunitatea religioasă, dar familia și biserica îi interzic să-și revoce jurământul din cauza scandalului temut. Acum are mijloacele pentru a-l elibera din nou pe Ossio care se ascunde din nou în mănăstire și amândoi trăiesc împreună ca un cuplu sub protecția surorilor care o umiliseră cândva pe Virginia. În cele din urmă însă, episcopul a intervenit cu rigurozitate. Ossio este sacrificat în timp ce evada, iar Virginia este închisă de vie într-o celulă fără ferestre.

Epilogul filmului relatează că Virginia încă mai trăia în această temniță îngrozitoare după zece ani și că a fost iertată de Papă după treisprezece ani.[1]

  1. ^ de Sursa: Evangelischer Filmbeobachter, Evangelischer Presseverband München, Kritik Nr. 31/1970, p.p. 35 – 36

Legături externe

[modificare | modificare sursă]