David Avidan | |
Schiță-portret de Yael Shahar Sarid | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | David Moritz (דוד מוריץ) |
Născut | [1][2][3] Tel Aviv, Palestina sub mandat britanic |
Decedat | (61 de ani)[1][4][2][3] Tel Aviv, Israel[5] |
Înmormântat | Cimitirul Yarkon din Petah Tikva[*] |
Căsătorit cu | Bruria Avidan-Barir[*] |
Cetățenie | Israel |
Ocupație | poet pictor scriitor actor traducător actor de film regizor de film |
Limbi vorbite | limba ebraică[6] |
Studii | Universitatea Ebraică din Ierusalim |
Limbi | limba ebraică |
Note | |
Premii | Premiul Bialik |
Modifică date / text |
David Avidan (în ebraică דוד אבידן; n. , Tel Aviv, Palestina sub mandat britanic – d. , Tel Aviv, Israel) a fost un poet israelian, dramaturg, publicist și scenarist, figură de marcă a poeziei ebraice de avangardă din a doua jumătate a secolului al XX-lea. A fost un înnoitor al limbii, interesat în plus de cinema, artă, tehnologie și futurologie. Alături de Yehuda Amihai și Natan Zach, Avidan este considerat unul din cei trei cei mai reprezentativi poeți de limba maternă ebraică ai așa numitei „Generații a Statului” (Dor Hamediná) (adică generația de creatori de după înființarea Statului Israel în 1948)
S-a născut în 1934 la Tel Aviv, în Palestina sub mandat britanic, ca primul fiu din cei doi ai unui cuplu de evrei imigrați din Polonia:Boleslav (Dov) Moric și Pienia,născută Najkrug. Bunicii materni au pierit ulterior, în 1943, în Holocaust.[7] [8] După nașterea celor doi fii, David și Nadiv, tatal a schimbat numele familiei din Moric în Avidan, un fel de acronim după cuvintele ebraice «Avi David veNadiv» - «Tatăl lui David și Nadiv». Nadiv Avidan a devenit mai tarziu un cunoscut autor de jocuri de inteligență. Avidan a învățat la gimnaziul „Shalva” din orașul natal și apoi a studiat literele și filozofia la Universitatea Ebraică din Ierusalim, dar fără să termine studiile. La începutul anilor cincizeci a fost membru in Uniunea Tineretului Comunist Israelian (Banki), iar primele sale versuri le-a publicat în organul Partidului Comunist, „Kol Haam” („Vocea poporului”).
A publicat douăzeci volume de versuri și și-a tradus o parte din poezii în engleză.
Primul volum de versuri intitulat „Robinete cu buzele tăiate” (Brazim arufei sfataim) a apărut în anul 1954 și a fost rău primit de critici. Cea dintâi recenzie pozitivă a primit-o de la criticul Gavriel Moked, care i-a rămas prieten și admirator până la sfârșitul vieții.
A publicat versuri fără înterupere, de asemenea a scris scenarii de film, articole în ziare, s-a ocupat cu pictura și cu alte domenii artistice.
Poezii ale lui David Avidan au fost puse pe note și cântate de mai mulți cântăreți israelieni. În 1966 o formație israeliană, numită „Trioul Gemenilor” (Shlishiat Hateomim) a interpretat în primul ei disc „Diseară ieșim” (Ha'erev iotzim) mai multe cântece pe versurile lui Avidan - "Nu suntem dansatori" (Anahnu lo rakdanim) pe muzică de Sasha Argov, "Nu-i nimica" (Ze lo norá - în traducere literală -Nu e ceva teribil - pe o melodie de Enrico Macias), „Shabat” (Sâmbăta) pe o melodie de Leo Ferré, și cântecul lui Ray Charles, Hit The Road Jack, în versiunea poetului - „Pleacă de aici, Ruth” (Histalkí, Rut).
Cel mai popular volum de versuri al său a fost „Ceva pentru cineva” (Mashehu bishvil mishehu) din 1964.
În cartea „Psihiatrul meu electronic” din 1974 David Avidan a inclus opt convorbiri pe care le-a întreținut cu programul de calculator „Eliza” conceput de Joseph Weizenbaum, program ce fusese popularizat la vremea respectivă ca un pas înainte în domeniul inteligenței artificiale. Un alt volum al său, „Transmisiuni dintr-un satelit de spionaj” - din anul 1978 l-a scris ajutându-se de un dictafon de mână care l-a fascinat în acei ani.
Filmul său „Sex” a fost prezentat la Festivalul de la Cannes.
A suferit de astm bronșic și în ultimii ani ai vieții - de tulburări nervoase cu abuz de medicamente. Poetul a murit bolnav și în sărăcie, la Tel Aviv, la 11 mai 1995. A lăsat un copil, Tar Avidan, fiul său și al scriitoarei Tziporen Rotem. Pe mormântul său este gravată scurta lui poezie Adamila (cuvânt creat de el prin sudarea lui adam = om , cu „milá” = cuvânt) .
În afară de engleză, versurile lui au fost traduse, între altele, în rusă, franceză, arabă.
ברזים ערופי שפתים ediție lărgită 2001
(Doh ishí al masá LSD)
שירים בלתי-אפשריים 1968
הפסיכיאטר האלקטרוני שלי
שירי אהבה ומין 1974
שירי מלחמה ומחאה