| Parte a seriei |
| Transferuri de populație în Uniunea Sovietică |
|---|
| Politici |
| Populația |
| Operațiuni |
| Prizonierii de război |
| Deportările de forță de muncă |
Deportarea grecilor sovietici a fost o serie de transferuri forțate a cetățenilor sovietici de etnie greacă ordonate de liderul sovietic I. V. Stalin. Deportările au avut loc în 1942, 1944 și 1949 și i-au afectat în principal pe greci pontici de pe litoralul Mării Negre și a dus la purificarea etnică a acestei regiuni. Există estimări care indică un număr de aproximativ 50.000 de greci care au fost deportați.[1]
Recensământul sovietic din 1926 a înregistrat 213.765 greci [2] iar cel din 1939 286.000 de greci.[3] Pe 9 august 1937 a fost emis Ordinul NKVD Nr. 00485 „Cu privire la lichidarea grupurilor diversioniste și de spionaj poloneze și a grupurilor și organizațiilor POW[4]”(rusă О ликвидации польских диверсионно-шпионских групп и организаций ПОВ). Mai târziu, obiectivul ordinului a fost extins pentru includerea letonilor, germanilor, estonilor, finlandezilor, grecilor, iranienilor și chinezilor.[5]
În rândurile grecilor sovietici nu s-a manifestat o activitate contrarevoluționară însemnată[6]. O excepție notabilă a fost anticomunistul Constantine Kromiadi(d), un grec caucazian, care a devenit adjunctul lui Andrei Vlasov în timpul ocupației germane a zonei apusene a Uniunii Sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.[7]
Grecii sovietici au fost deportați în trei valuri în timpul transferurilor de populație în Uniunea Sovietică.
Unul dintre deportații greci, care se născuse lângă Suhumi, care a fost trimis în deportare în 1949 în regiunea Pahtaral din Uzbekistan, a rememorat aceste evenimente:[15]
„Întregul sat, aproape 200 de familii, a fost deportat, aici, în regiunea Pahtaral în 1949 .... Nimeni nu ne-a explicat de ce suntem exilați sau unde mergem. Am avut două ore să ne adunăm lucrurile ... În perioada 16 iunie - 10 august am călătorit. Aproximativ opt sau zece familii în fiecare vagon de marfă, cu animalele ... După ce am ajuns, îmi amintesc că eram încă un copil, majoritatea oamenilor mureau de diaree. Apa era rău mirositoare. Sora mea, care era mult mai în vârstă, a murit din cauza tuberculozei la vârsta de 27 de ani, la aproximativ un an după ce am ajuns.”
Pe 25 septembrie 1956 a fost emis Ordinul MVD N 0402 prin care au fost ridicate toate restricțiile aplicate persoanelor deportate în așezările speciale.[16] După acest moment, grecii sovietici au ales să se reîntoarcă la casele lor, sau au emigrat în Grecia.
Explicația oficială a deportărilor din 1949 a fost necesitatea curățării zonelor de frontieră ale URSS de „elementele nesigure din punct de vedere politic”.[17] Istoricul de origine rusă Alexander Nekrich(d) a considerat că o cauză posibilă a deportării grecilor în 1949 a fost alianța dintre Grecia și Regatul Unit. Alți cercetători au considerat că a fost vorba de o pedeapsă colectivă datorită faptului că grecii comuniști au pierdut în luptele din Războiul Civil Grec din 1946-1949.[18]
În 1938, 20.000 de greci sovietici au emigrat în Grecia.[19] Între anii 1965 și 1975, alți 15.000 de greci au emigrat din Uniunea Sovietică în Grecia.[20] Spre deosebire de alte grupuri etnice „pedepsite” în perioada stalinistă, grecii sovietici nu au fost niciodată reabilitați oficial în perioada sovietică sau postsovietică.[21]