Dida Drăgan

Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate.
Eticheta a fost introdusă în septembrie 2019
Dida Drăgan
Date personale
Nume la naștereDidina Alexandra Modificați la Wikidata
Născută (78 de ani) Modificați la Wikidata
Jugureni, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiemuziciană
poet
cântăreață
scriitoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
StudiiȘcoala de Artă București[*]​  Modificați la Wikidata
Gen muzicalrock
pop  Modificați la Wikidata
Tipul de vocesoprană  Modificați la Wikidata
Instrument(e)voce[*]​  Modificați la Wikidata
Ani de activitate1971 - prezent
Case de discuriElectrecord
Amiga[*][[Amiga (East German record label; imprint of the VEB Deutsche Schallplatten in Berlin, GDR)|​]]  Modificați la Wikidata
Colaborare cu
PremiiOrdinul Meritul Cultural ()
Artist al Poporului[*]​ ()  Modificați la Wikidata
Discografie
Înregistrări notabileDeschideți Poarta Soarelui ![*]​  Modificați la Wikidata
Cariera politică
Activitate
Partid politicPNL  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Didina Alexandra Drăgan (n. 14 septembrie 1946, Jugureni, Dâmbovița), cunoscută ca Dida Drăgan, este o solistă vocală și autoare de versuri din România, supranumită „vocea de flacără” a muzicii românești, despre care Grigore Vieru spunea că „exigențele ei față de versuri, nu numai față de muzică, denotă o in­teligență și un rafinament care nu admit diletantismul și compromi­sul”.[1] Prin prisma textelor melodiilor și poeziilor sale, Nichita Stănescu o numea „Doamna Oscar”.

Stilurile muzicale abordate de către Dida Drăgan sunt rock, pop, folk și jazz. Considerată ca fiind o voce de neegalat[2], publicul a mai numit-o „Lebăda neagră”, datorită sobrității ei scenice și vestimentației.[3][2] A câștigat, de-a lungul timpului, 22 de medalii de aur la concursurile europene și mondiale de compoziție și interpretare.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

A absolvit Școala Populară de Artă din București, la clasa profesoarei Florica Orăscu. Aici a fost colegă cu Aura Urziceanu, Angela Similea, Mirabela Dauer, Ioan Luchian Mihalea și Mihai Constantinescu.

Își face debutul la Concursul de interpretare București '71 obținând premiul I, cu piesa „Vechiul pian” de Vasile V. Vasilache.

Apariții muzicale

[modificare | modificare sursă]
  • În anul 1972, obține locul I la Festivalul Național de Muzică Ușoară de la Mamaia, la secțiunea Interpretare.
  • În anul 1974, la Dresda obține premiul pentru cel mai bun solist al festivalului și premiul al III-lea pentru interpretarea piesei „Ca-n poveste” de Petre Magdin.
  • În 1975 participă la Concursul Internațional „Cupa Europei” de la Knokke, Belgia și obține premiul special "Cupa Intercontinentală".
  • Câștigă 15 ediții ale emisiunii „Schlager Studio” din Germania, editează discuri la Amiga Records și este solicitată să cânte în Berlinul de Vest.
  • Face turnee în Cehoslovacia, Polonia, Bulgaria, URSS, Belgia, Danemarca, Japonia.
  • La Tokio este finalistă la Festivalul Internațional al Cântecului de la Tokio cu piesa „Sămânța nemuririi” de Radu Șerban.
  • Participă la Festivalul de Muzică Ușoară Mamaia'85 cu piesa "Leagănul meu" (Muzica: Horia Moculescu) care obține Trofeul Mamaia la secțiunea "Creație".
  • Are colaborări cu formațiile Mondial, Romanticii, Roata, Sfinx, Monolit și Roșu și Negru.
  • Colaborează cu compozitori ca Liviu Tudan, Petre Magdin, Anton Șuteu cu care a și lansat în 1986 un album de autor.
  • Scrie unele din textele cântecelor; colaborează de asemenea cu poeta Daniela Crăsnaru.
  • În 2003 primește în cadrul Festivalului Național de Muzică Ușoară de la Mamaia, Diploma de Excelență pentru întreaga activitate din partea Consiliului Județean Constanța.
  • Este supranumită „Vocea de flacără a rock-ului românesc”.
  • În 1990 începe cariera politică în cadrul PNL, alături de Dinu Patriciu.
  • Din iunie 2007 este membru în Consiliul de Administrație al TVR.

Piese din repertoriu

[modificare | modificare sursă]

Albume

[modificare | modificare sursă]
  • 1986 – Dida Drăgan
  • 1987 – Deschideți poarta soarelui
  • 1997 – O lacrimă de stea
  • 2001 – Pentru buni și pentru răi
  • 2002 – Mi-e dor de ochii tăi

Single

[modificare | modificare sursă]
  • 1971 - Dida Drăgan – Visata mea iubire ; N-am știut / Greu se mai fac oamenii oameni (Electrecord)
  • 1974 - Dida Drăgan – Meine Sonne / Wann Wirst Du Verstehen (Amiga Records)
  • 1974 - Dida Drăgan – Meine Erinnerung / Das Macht Die Liebe (Amiga Records)
  • 1975 - Romanticii (cu Dida Drăgan) - Dacă pleci acum / Clipele / Nu te mint / întrebare (Electrecord)
  • 1975 - Dida Drăgan - Glas de păduri / Trepte de lumină (Electrecord)
  • 1978 - Dida Drăgan - Sunt tot eu / Ochii ploii (Electrecord)

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit la 10 decembrie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria B - "Muzică", „pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești”.[4] Pe 21 august 2014 Didei Drăgan i-a fost conferit titlul onorific de Artist al Poporului în Republica Moldova.[5]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Șontică, Daniela (). „Siberii de gheață”. Jurnalul.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b Anghel, Carmen (). „Puternică şi fragilă, ca o floare de colţ”. Jurnalul Național. Accesat în . 
  3. ^ Rogojinaru, Paul (). „La mulți ani, Dida Drăgan! "Lebăda neagră", vocea de flacără a rock-ului românesc”. mariustuca.ro. Accesat în . 
  4. ^ Decretul nr. 1094 din 10 decembrie 2004 privind conferirea unor decorații, text publicat în Monitorul Oficial nr. 1177 din 13 decembrie 2004.
  5. ^ „Noi distincții de stat. Cine și pentru ce merite au fost decorați de președintele Nicolae Timofti”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Meridianele cântecului, Daniela Caraman-Fotea, Editura Muzicală, 1989, p. 114-115
  • Dicționar Rock Pop Folk,Daniela Caraman-Fotea, Editura Humanitas, 1999, p. 152
  • Alternative pop-dance, Daniela Caraman-Fotea, Titus Andrei, Editura Humanitas, 2003

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


v • d • m
Sfinx
Personal
Membri marcanți
Alți membri
Soliști și invitați
Textieri
Echipa tehnică
Discografie
Discuri single
Discuri EP
Albume
Lume albă (1975) • Zalmoxe (1979) • Sfinx (Albumul albastru) (1984)
Alte apariții
Glas de păduri/Trepte de lumină (cu Dida Drăgan, 1975) • Zece arici înamorați/Noi nu ne temem (Aldea solo, 1979) • Formații rock 4 (compilație, 1980) • Club A (compilație în concert, 1981) • The Best of Club A (compilație, 1999) • Cântece interzise/Cenzurat (compilație, 2007) • Muzică de colecție, Vol. 95 – Dan Andrei Aldea (compilație, 2009) • Timpul chitarelor (DVD, 2009) • Agentul straniu – Remastered Tape (compilație, 2021)
Alte subiecte
Categorie


Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Dida Drăgan