Dimitrie Onciul | |||
![]() Istoricul Dimitrie Onciul | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | ![]() Straja, Rădăuți, România ![]() | ||
Decedat | (66 de ani)[1] ![]() București, România ![]() | ||
Cetățenie | ![]() ![]() | ||
Ocupație | istoric ![]() | ||
Limbi vorbite | limba română limba germană ![]() | ||
Activitate | |||
Educație | Universitatea din Cernăuți, Universitatea din Viena | ||
Alma mater | Universitatea din Cernăuți ![]() | ||
Organizație | Universitatea din București ![]() | ||
Profesor pentru | Natalia Negru, Ștefan Manciulea ![]() | ||
| |||
Modifică date / text ![]() |
Dimitrie Onciul (n. , Straja, Rădăuți, România – d. , București, România) a fost un istoric român, membru titular al Academiei Române (din 1905[2]) și președintele acesteia în perioada 1920–1923[3].
A studiat la Universitatea din Cernăuți și la Universitatea din Viena. A fost profesor la Universitatea din București și director al Arhivelor Statului, a fost primul președinte al Comisiei consultative heraldice. A întemeiat școala critică în istoriografia românească. S-a ocupat de problema originii românilor, demonstrând argumentat formarea poporului român pe o arie întinsă de ambele părți ale Dunării și respingând teoria migrațiunii medievale a românilor din Peninsula Balcanică emisă de unii istorici austrieci ca Franz Josef Sulzer, Eduard Robert Rösler sau Johann Christian von Engel. A demonstrat, pe bază de documente, că formarea statelor feudale românești a fost o urmare firească a dezvoltării vechilor formațiuni politice locale, combătând teoria neștiințifică a „descălecatului”.