Gherasim I al Constantinopolului

Gherasim I al Constantinopolului
Date personale
Născut	secolul al XIII-lea Filadelfia^⁠(d), provincia Manisa, Turcia
Decedat	20 aprilie 1321 Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit
Religie	creștinism ortodox[*]​
Ocupație	preot
Funcția episcopală
Modifică date / text

Gherasim I (în greacă Γεράσιμος Α΄, transliterat: Gherasimos I; n. secolul al XIII-lea, Filadelfia^⁠(d), provincia Manisa, Turcia – d. 20 aprilie 1321, Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit) a fost un cleric ortodox grec, care a îndeplinit funcția de patriarh al Constantinopolului din 21 martie 1320 până în 20 aprilie 1321.^[1]

Biografie

S-a născut într-un an necunoscut în orașul Filadelfia din Asia Mică. S-a călugărit și a devenit egumen al Mănăstirii Sosandre, apoi al Mănăstirii „Sfântul Gheorghe” din cartierul Mangana (situat în partea de est a Constantinopolului).^[2][3]

A fost ales patriarh al Constantinopolului la 21 martie 1320^[4] prin voința împăratului bizantin Andronic al II-lea Paleologul. Gherasim, care avea o vârstă înaintată la momentul alegerii sale,^[3][5] era apreciat ca ascet, dar nu se distingea prin erudiție sau experiență în conducerea statului.^[3] În conflictul dintre împăratul Andronic al II-lea și nepotul său, Andronic al III-lea, s-a alăturat probabil acestuia din urmă, după sinodul convocat de Andronic al II-lea, care l-a excomunicat pe Andronic al III-lea ca urmare a faptului că a provocat o rebeliune împotriva împăratului. Patriarhul l-a avertizat pe tânărul Andronic că bunicul său intenționează să-l întemnițeze, permițându-i astfel prințului și susținătorilor săi să părăsească Constantinopolul. Gherasim a murit la 20 aprilie 1321,^[4] în ziua de Paști,^[3] și a fost înmormântat într-o mănăstire din cartierul Mangana.^[6]

Note

1. Grumel 1958, p. 437. P. I. Lark menționează 22 martie ca dată a preluării tronului patriarhal (Prawosławnaja encikłopedia, vol. 11, p. 163)
2. Kotzabassi, Sofia. „Βυζαντινά χειρόγραφα από τα μοναστήρια της Μικράς Ασίας”. p. 105. Accesat în 9 septembrie 2020. 
3. ^ Padri Benedettini 1832, p. 437.
4. ^ Grumel 1958, p. 437.
5. Runciman, Steven (2005). Η Βυζαντινή Θεοκρατία [I Vyzantiní Theokratía]. Εκδόσεις Δόμος [Ekdoseis Domos]. pp. 148. ISBN 9607217225. 
6. P. I. Lark. „Gerasim I”. Prawosławnaja enciklopedia (în rusă). 11. p. 163. Accesat în 1 octombrie 2012. 

Bibliografie

• P. I. Lark. „Gerasim I”. Prawosławnaja enciklopedia (în rusă). 11. p. 163. Accesat în 1 octombrie 2012. 
• Bonarek, J.; Czekalski, T.; Sprawski, S.; Turlej, S. (2005). Historia Grecji. Cracovia: Wydawnictwo Literackie. ISBN 83-08-03816-6. 
• Grumel, Venance (1958). Traité d'études byzantines. Bibliothèque byzantine. I („La chronologie”). Paris: Presses universitaires de France. p. 437. 
• Laurent, Vitalien (1949). „La chronologie des patriarches de Constantinople de la première moitié du XIV^e siècle (1294-1350)”. Revue des études byzantines^⁠(d). 7. pp. 145–155. 
• MacGillivray Nicol, Donald (2008). Les derniers siècles de Byzance: 1261-1453. Texto (în franceză). Paris: Tallandier. ISBN 978-2-84734-527-8. 
• Padri Benedettini della Congregazione di S.Mauro in Francia (1832). L'Arte di verificare le date dei fatti storici delle inscrizioni delle cronache e di altri antichi monumenti dal principio dell'era cristiana fino all'anno 1770. 2. Tradus de Giuseppe Pontini di Quero. Veneția: Tipografia Gatti. p. 473. 

Funcții religioase
Predecesor: Ioan al XIII-lea	Patriarh ecumenic al Constantinopolului 21 mai 1320 – 20 aprilie 1321	Succesor: Isaia