Giovanni Antonio Battarra | |
Giovanni Antomio Battarra | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 9 iunie 1874 Coriano, Emilia-Romagna, Italia |
Decedat | 8 noiembrie 1789 (75 de ani) Rimini, Statele Papale |
Cetățenie | Statele Papale; |
Religie | Biserica Catolică |
Ocupație | preot romano-catolic, profesor universitar (filozofie), naturalist, botanist și micolog |
Limbi vorbite | limba latină[1][2] |
Modifică date / text |
Giovanni Antonio Battarra (n. 9 iunie 1714, Coriano – d. 8 noiembrie 1789, Rimini) a fost un preot romano-catolic, profesor universitar de filozofie, naturalist, botanist și micolog italian. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Battarra.
Fiul lui Domenico Battarra (căsătorit cu Giovanna Francesca Fabbri) a studiat la seminarul pentru preoți din Rimini și a fost hirotonit în 1738. În acest timp Battarra s-a ocupat în plus cu geometrie, fizică și istorie naturală pe baza teoriilor renumitului biolog, medic și arheolog Giovanni Bianchi (1693-1775). Prin studiile lucrărilor lui Bianchi, Battarra a prins foc pentru științele naturale, mai ales pentru micologie. Mai departe a studiat cu pasiune plăcile colorate din cartea Sylva fungorum al părintelui Bruno Tozzi ( de asemenea naturalist, ornitolog și entomolog), al cărui discipol a devenit.[3]
În 1741 i s-a oferit o profesură pentru filosofie la seminarul din Savignano sul Rubicone, pe care l-a deținut timp de patru ani. Din 1748 până la sfârșitul anului 1754, Giovanni a întreținut catedra de filozofie în sucursala universității din Bologna la Rimini (inaugurată 1687). In anul 1757, a fost numit profesor de filozofie al municipiului, iar în 1760 al seminarului.
În ciuda activității sale exigente ca profesor, Battarra nu a uitat de științele naturale. Astfel a publicat, în 1775, lucrarea auto-ilustrată (40 de plăci gravate și colorate de el) Fungorum agri ariminensis historia, descriind 248 de specii de ciuperci, și, în 1778, opera La Practica agraria, ce a fost prima lucrare despre cultura țărănească din Romagna, în care a propagat necesitatea unei agriculturi raționale. Această operă i-a adus renume în lumea științifică. Datorită importanței studiilor referitor la tradițiile populare lucrarea a fost publicată de mai multe ori.[3][4]
În ziua de 30 august 1789, savantul a suferit un accident vascular cerebral și în urma acestuia a murit la Rimini numai după bine două luni și nu a mai izbutit să sfârșească volumul 2 al lucrării sale Naturalis historiae elementa.[5] În memoria lui au fost denumite între altele, o stradă în Forli,[6] una în Cattolica [7] și Biblioteca Comunală „Giovanni Antonio Battarra” din Rimini[8] precum cea din Coriano, locul lui de naștere.[9]
Mai multe categorii taxonomice au fost denumite după cunoscutul naturalist. Aici câteva:
|titlelink=
(ajutor)