Hamo Ohanjanian | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() Akhalkalaki, viceregatul Caucazului(d), Imperiul Rus ![]() |
Decedat | (74 de ani) ![]() Cairo, Regatul Egiptului(d) ![]() |
Frați și surori | Satenik Ohanjanyan[*] ![]() |
Căsătorit cu | Sophie Areshian[*] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() |
Etnie | armeancă ![]() |
Religie | Biserica Apostolică Armeană ![]() |
Ocupație | politician medic diplomat ![]() |
Limbi vorbite | limba armeană limba rusă ![]() |
Prim-ministru al Armeniei[*] ![]() | |
În funcție – | |
Precedat de | Aleksandr Hatisov[*] |
Succedat de | Simon Vrațean[*] |
Ministru de externe în Republica Democrată Armeană ![]() | |
În funcție – | |
Precedat de | Aleksandr Hatisov[*] |
Succedat de | Simon Vrațean[*] |
Partid politic | ՀՅԴ ![]() |
Alma mater | Universitatea din Lausanne[*] (doctor în medicină[*] , ) |
Modifică date / text ![]() |
Hamazasp „Hamo” Ohanjanian (în armeană Համօ Օհանջանեան; n. , Akhalkalaki, viceregatul Caucazului(d), Imperiul Rus – d. , Cairo, Regatul Egiptului(d)) a fost un medic, revoluționar și om politic armean, care a fost al treilea prim-ministru al Primei Republici Armene.
Născut în 1873, Ohanjanian s-a alăturat cercurilor revoluționare socialiste încă din studenție, fiind expulzat de la Facultatea de Medicină a Universității din Moscova din această cauză. A emigrat în Elveția, unde a absolvit Facultatea de Medicină din Lausanne în 1899. Tot în Elveția l-a cunoscut pe Christapor Mikaelian, unul dintre fondatorii Federației Revoluționare Armene, care l-a convins să se alăture organizației.[1]
În 1903 s-a întors în Rusia și a început să profeseze ca medic în Tbilisi și Baku. În 1909 a fost arestat pentru activități revoluționare și a fost închis în Siberia. A fost eliberat la începutul Primului Război Mondial, fiind trimis pe front ca medic militar(d).[2] După Revoluția din Octombrie și proclamarea Armeniei ca stat independent, a contribuit la consolidarea statalității armenești, ca ministru de externe. După demisia prim-ministrului Aleksandr Hatisian din 1920, Ohanjanian a devenit prim-ministru al Armeniei.[3] Guvernarea sa a coincis cu invazia turcească a Armeniei, dar și cu lupte puternice cu bolșevicii. Astfel, Ohanjanian a condus în mod autoritar, suprimând violent mișcarea comunistă locală. Ohanjanian și-a dat demisia din fruntea guvernului 1920, cu speranța că noul guvern, condus de Simon Vrațian, va putea negocia pacea cu Turcia și Rusia bolșevică.[4] Acest lucru nu s-a întâmplat, iar, după sovietizarea Armeniei, s-a stabilit în Cairo. A profesat ca medic și a fost un membru marcant al exilului armean și al Federației Revoluționare Armene. A decedat pe 31 ianuarie 1947.