Iancu Văcărescu

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Iancu Văcărescu
Date personale
Născut1792[1] Modificați la Wikidata
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani)[2] Modificați la Wikidata
București, Principatele Unite Române Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
PărințiAlecu Văcărescu[3]
countess Elena Dudescu[*][[countess Elena Dudescu (Est 1770 -)|​]][3] Modificați la Wikidata
CopiiIoan Văcărescu[*][[Ioan Văcărescu (1839 - 1914)|​]][3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Țara Românească
 Principatele Unite Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
traducător
poet Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Iancu Văcărescu (n. 1792, București, Țara Românească – d. , București, Principatele Unite Române) a fost un poet român, fiul lui Alecu Văcărescu. Atras de ideile înaintate ale epocii, a salutat răscoala lui Tudor Vladimirescu („Buna vestire”, „Glasul poporului subt despotism”) și a participat la mișcarea de redeșteptare culturală și națională, sprijinind începuturile școlii, teatrului, presei și tipografiei românești. A fost sprijinitor al tuturor inițiativelor culturale și literare ale vremii: membru al Societății Literare din 1827, al Societății Filarmonice din 1833, al Asociației Literare din 1845, sprijinind teatrul (a tradus Britannicus de Racine și a scris un prolog la inaugurarea spectacolelor, în 1819) și pe tinerii poeți (a îndreptat primele versuri ale lui Ion Heliade – Rădulescu).

Atitudinea politică antirusească și naționalistă îi aduce arestarea și exilarea în anul 1831.

Opera sa (reunită în volumele „Poezii alese”, 1830 și „Colecție din poeziile d-lui marelui logofăt Iancu Văcărescu”, 1848), deși lipsită de strălucirea poetică a tatălui său, introduce cu timiditate structuri lirice noi, anunțând pastelul sau meditația. În ciuda ecourilor manieriste (multe poezii sunt idile cu personaje mitologice), e un poet de tranziție între neoclasicismul secolului al XVIII-lea și romantismul pașoptist. A scris printre primele sonete în limba română și a inaugurat poezia ocazională pe teme istorice: simpatizant al Revoluției lui Tudor Vladimirescu, a scris pateticul îndemn Glasul poporului sub despotism, din care două versuri au rămas celebre: „ Să tremure! Să tremure cumplita tiranie/ Zdrobit va fi cine-a-ndrăzni gînd de tiran să-i vie!”

Lirica sa erotică, de factură neoanacreontică („O zi și o noapte la Văcărești”, sau „Primăvara amorului” ș.a.), manifestă, printr-un viu sentiment al naturii, tendința de a depăși vechile canoane ale epocii. A scris poeme filozofice („Adevărul”) sub influența iluminismului, balade pe teme folclorice, epistole, ode, elegii, idile și epigrame.

O sinteză a formulelor clasice poate fi considerată poezia Primăvara amorului, în care zeul Amor îl introduce pe poet într-o natură nocturnă, convențională, dar cu detalii preromantice, ca ruinele orașului.

Poeziile sale anunță tonul „veselului Alecsandri”.

Opera

[modificare | modificare sursă]
Antume
  • Poezii alese, București, 1830;
  • Ermiona, mireasa lumii celeilalte, tragedie patetică în cinci acturi tradusă din nemțește, București, 1834;
  • Regulu, tragedie în cinci acte, din lb. germana tradusă de Iancu Văcărescu, București, 1834;
  • Grădinarii orb sau aloiul înflorit, comedie cu cântece în două acte, tradusă de Iancu Văcărescu, București, 1836;
  • Adevărul, București, 1843;
  • Bertrand și Raton, București, 1846;
  • Dragoste din copilărie. București, 1846;
  • Napoleon la Soen-Brun și Sînta Elena București, 1847;
  • Colecție din poeziile dlui marelui logofăt Iancu Văcărescu, pref. I. Voinescu II, București, 1848;
  • Britanicu, tragedie în cinci acte de J. Racine, trad. de Iancu Văcărescu, București, 1861.
Postume
  • Poeziile Văcăreștilor, ed. îngrijită de M. Dragomirescu și Em. Girleanu, pref. de Al. Odobescu, București, 1908;
  • Corespondență literară între Nicolae și Iancu Văcărescu, ed. îngrijită și pref. de I. Virtosu, București, 1938;
  • Poeții Văcărești. Viața și opera lor poetică, ed. îngrijită și pref. de Paul I. Papadopol, București, 1940;
  • Poeții Văcărești. Versuri alese, ed. îngrijită de Elena Piru, introducerea de Al. Piru, București, 1961.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Iancu VACARESCU - biografie - (opera si scrierile) 
  2. ^ Iancu Vacarescu biografia 
  3. ^ a b c Genealogics 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1966
  • George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini și pînă în prezent

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Iancu Văcărescu
Wikisursă
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Iancu Văcărescu