Imortalism (din lat. immortalitas - nemurire) - o sistemă de concepții, bazată pe năzuința de a evita moartea fizică sau măcar de a o amîna. Deseori se utilizează ca un sinonim al filozofiei imortaliste.
Căutarea veții veșnice, năzuința spre nemurire este una din cele mai profunde aspirații umane, care anticipează transumanismul cu mii de ani. Căutarea această stă la baza apariției majorității doctrinelor religioase, este tema cea mai importantă a culturii mondiale.
Trebuie să distingem imortalismul științific și cel ezoteric, care se deosebesc radical unul de altul din punct de vedere al metodelor presupuse pentru atingerea scopului.
O sistemă de concepții, bazată pe năzuința de a amîna maximal moartea fizică, sprijinindu-se pe realizări ale științelor exacte, naturale și tehnice. Imortalismul științific este partea cea mai importantă a transumanismului și a cosmismului rus.
Conform datelor sondării, realizate printre savanți ai SUA, 50% din ei cred în posibilitate a nemuririi personale a omului (numai 40% de chestionați s-au numit oameni religioși) [1]. Nemurirea, paralel cu crearea mașinelor superintelectuale și rezolvarea problemei călătoriilor interstelare, este considerată drept unul din principale scopuri îndelungate ale științei aplicate [2].
La posibilitate a rezolvării problemei date indică faptul existenței organismelor multicelulare și a culturelor celulare, care practic nu îmbătrînesc: este cunoscut un caz, când o cultură a celulelor canceroase există peste 50 de ani; plantele se reproduc vegetativ și (într-un anumit sens) nu mor; somonul atlantic, în care parazitează o larvă de scoică de mărgăritar, poate trăi extrem de lung, întrucît larva secretează o substanță, care nu permite somonului să îmbătrînesc; Thomas Abert, zoolog din Universitate de Oregon, a stabilit, că unii indivizi de arici-de-mare trăesc peste două sute de ani, rămînînd fertili; broaște-țestoase gigantice mor de foame, pentru că le devine greu să poarte carapacea, care se mărește, dar organismele lor nu îmbătrînesc.
În conformitate cu baza datelor cea mai mare de îmbătrînire și durata veții animalelor AnAge, în prezent sunt găsite 7 specii de organisme multicelulare, care practic nu îmbătrînesc - Sebastes aleutianus, Chrysemus picta, Emydoidea blandingii, Terrapene carolina,Strongylocentrotus franciscanus, Arctica islandica, Pinus longaeva. [3]
La congresul gerontologic mondial, care a avut loc în anul 2009 și a adunat pe cei mai mari specialiști în acest domeniu, una din sesii a fost numită în felul următor: "Îmbătrînirea omului nu mai este o problemă biologică de nerezolvat". [4] Știința contemporană se mișcă în direcția măririi radicale a duratei veții. Mulțumită inventării antibioticilor și altor succese ale medicinii, în cursul secolului XX durata medie a veții în țări dezvoltate a crescut de la 47 pînă la 77 de ani. Mărirea ulterioară a duratei veții umane - pînă la 100 - 120 de ani și mai mult - probabil, va cere o schimbare serioasă a structurii organizmului omenesc atît la nivel molecular, cît și la nivel al structurii organelor și al scheletului. Aceasta este deja o problemă din domeniul transumanismului, care ese departe în afara limitelor medicinii contemporane.
După părerea fizicianului R.Feynman, nu există nici un principiu fundamental, care ar limita durata veții sau ar interzice nemurirea: "Dacă un om ar hotărî să construiască motorul veșnic, el s-ar lovi de interdicție în formă de o lege fizică. Spre deosebire de această situație, în biologie nu este nici o lege, care ar afirma finalitatea obligatorie a veții fiecărui individ".
În iulie anului 2012 mai întîi în Rusia [5], iar apoi în SUA, Israel și Olanda au anunțat [6] despre începutul creării partidelor politice pentru prelungire a veții. Activul partidelor în principal este reprezentat de imortaliști. Aceste partide se pregătesc să acorde sprijinul politic revoluției tehnico-științifice, care are loc acum [7] în domeniul prelungirii veții și al asigurării trecerii maximal rapide și în acelaș timp nedureroase a societății la etapă următoare a dezvoltării sale cu mărire radicală a duratei veții umane, întinerire și oprire a îmbătrînirii, ca majoritatea oamenilor, care trăesc în prezent, să reușească să se folosească de realizări ale științei și să mărească vețile lor cît mai lung posibil.