Legea privind ordinea publică din 1986 (Public Order Act 1986, c. 64) este o lege(d) a Parlamentului Regatului Unit care creează o serie de infracțiuni de ordine publică(d). Acestea înlocuiesc infracțiuni similare de drept comun(d) și părți ale Legii privind ordinea publică din 1936(d). Legea pune în aplicare recomandările ale Comisiei de Drept(d).
Înainte de introducerea Legii privind ordinea publică din 1986, menținerea ordinii publice se baza pe diverse infracțiuni relevante de drept comun(d) și pe Legea privind ordinea publică din 1936(d). Mai mulți factori au influențat introducerea Legii privind ordinea publică din 1986. Tulburări publice semnificative, cum ar fi revolta de la Southall(d) din 1979, revolta de la Brixton(d) care s-a extins la alte orașe în 1981, precum și greva națională a minerilor(d) și tulburările asociate acesteia între 1984 și 1985 - în special bătălia de la Orgreave(d) din iunie 1984 – și bătălia de la Beanfield(d) din iunie 1985. În plus, raportul Comisiei de Drept(d) din 1983, Criminal Law: Offences Relating to Public Order (Infracțiuni legate de ordinea publică) a recomandat actualizarea legii.[1]
Comisia de Drept și-a exprimat dorința de a continua să extindă codificarea legii în Anglia și Țara Galilor. Comisia a pledat pentru abolirea infracțiunilor de drept comun de încăierare(d), revoltă(d), derută(d) și adunare ilegală(d). Comisia a susținut că modificările pe care le-a recomandat la legislația privind ordinea publică au făcut-o mai practică și au făcut legea mai inteligibilă pentru instanțe și jurii.
Titlul lung al legii detaliază intenția Legii privind ordinea publică din 1986:[2]
„O lege de abolire a infracțiunilor de drept comun de revoltă, derută, întrunire ilegală și încăierare și a anumitor infracțiuni legale legate de ordinea publică; de creare a unor noi infracțiuni legate de ordinea publică; de control al procesiunilor și întrunirilor publice; de control al stârnirii urii rasiale; de prevedere a excluderii anumitor infractori de la evenimentele sportive; să creeze o nouă infracțiune referitoare la contaminarea bunurilor sau la interferența cu acestea; să confere competența de a ordona anumitor intruși să părăsească terenul; să modifice secțiunea 7 din Conspiracy, and Protection of Property Act 1875(d), secțiunea 1 din Prevention of Crime Act 1953(d), partea V din Criminal Justice (Scotland) Act 1980(d) și Sporting Events (Control of Alcohol etc. ) Act 1985; pentru abrogarea anumitor acte caduce sau inutile; și în scopuri conexe.”
Această secțiune definește cuvintele „locuință” (dwelling) și „violență” (violence).
Secțiunea 9(1) a desființat infracțiunile de drept comun(d) de revoltă(d), derută(d), adunare ilegală(d) și încăierare(d).
Secțiunea 9(2) a desființat infracțiunile de la:
Dacă actul are scopul de a stârni ura rasială(d), Partea 3 a Legii creează infracțiuni de
Actele menite să stârnească ura religioasă(d) sunt interzise în POA Partea 3A prin Legea privind ura rasială și religioasă din 2006(d) (RRHA), prin introducerea noilor secțiuni 29A-29N. Proiectul de lege RRHA, care a fost introdus de ministrul de interne David Blunkett(d), a fost modificat de mai multe ori în Camera Lorzilor și, în cele din urmă, guvernul Blair a fost forțat să accepte cuvintele înlocuitoare(d).
Provocarea urii pe motive de orientare sexuală urma să fie interzisă prin Legea privind justiția penală și imigrație din 2008(d) în POA Partea 3A secțiunea 29AB. Această legislație a fost introdusă de deputatul David Hanson(d).
Legea ar trebui analizată în raport cu articolul 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care acordă persoanelor dreptul de întrunire (pașnică) și libertatea de asociere cu alte persoane.
Poliția a fost acuzată de protestatari și de jurnaliști de utilizarea abuzivă a puterilor conferite de articolul 14 în mai multe rânduri.[3] În timpul protestelor de la summitul G-20 de la Londra din 2009(d), jurnaliștii au fost forțați să părăsească protestele de către poliție, care i-a amenințat cu arestarea.[3][4][5]
Campania „Reform Section 5” a fost înființată în mai 2012 pentru a obține sprijin pentru modificarea articolului 5 și a condus la creșterea pragului de la „abuziv sau insultător” la strict „abuziv” pentru exprimarea restricționată de lege. S-a raportat că numai în temeiul secțiunii 5, 51.285 de persoane au fost condamnate între 2001 și 2003, dintre care 8.489 aveau între 10 și 17 ani.[6]
Campania a fost susținută de o serie de grupuri și persoane celebre. Printre acestea s-au numărat National Secular Society(d), Christian Institute(d), Bow Group, Big Brother Watch(d), Peter Tatchell Foundation(d) și The Freedom Association(d). Actorii Rowan Atkinson și Stephen Fry și-au exprimat, de asemenea, sprijinul.[7]
În 2013, un amendament al Camerei Lorzilor la un viitor proiect de lege privind criminalitatea și tribunalul a însemnat eliminarea termenului „insultă” din definiția articolului 5 din Legea privind ordinea publică din 1986. Un document de informare ulterior al Camerei Comunelor a recunoscut acceptarea amendamentului de către guvern și a detaliat motivele deciziei sale.[8]
În 2021, guvernul a publicat proiectul de lege privind poliția, criminalitatea, condamnările și instanțele judecătorești(d), care ar urma să modifice și să consolideze Legea privind ordinea publică din 1986 în anumite moduri, inclusiv prin extinderea restricțiilor pe care poliția le poate impune în cazul protestelor și demonstrațiilor, prin impunerea unor condiții privind protestele desfășurate de o singură persoană și prin definirea a ceea ce se înțelege prin proteste care cauzează „perturbări grave” comunităților mai largi.
date or year parameters are either empty or in an invalid format, please use a valid year for year, and use DMY, MDY, MY, or Y date formats for date.
|archive-date= (ajutor)