Louis Pauwels

Louis Pauwels
Date personale
Născut[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani)[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Suresnes, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatLe Mesnil-le-Roi[*]​ Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
CopiiMarie-Claire Pauwels[*][[Marie-Claire Pauwels (jurnalistă franceză)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
scriitor
scenarist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[2][7] Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeMaiastra[1]  Modificați la Wikidata
OrganizațieLe Figaro
Le Journal du Dimanche  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​ ()  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Louis Pauwels (Pronunție în franceză: /pawɛls/; Pronunție în neerlandeză: /ˈpʌu̯əls/; n. 2 august 1920, Gent, Belgia – d. 28 ianuarie 1997) a fost un jurnalist și publicist francez de origine belgiană.

Louis Pauwels a scris în mai multe reviste literare franceze încă din 1946 (inclusiv Esprit și Variété) până în anii 1950. El a participat la fondarea organizației Travail et Culture (Work and Culture) în 1946 (destinată să răspândească cultura către mase, și a fost secretarul acestei organizații). În 1948 s-a alăturat grupurilor de lucru ale lui G. I. Gurdjieff pentru o perioadă de cincisprezece luni, până când a devenit redactor-șef al ziarului Combat în 1949 și redactor al ziarului Paris-Presse. A condus (printre altele) Bibliothèque Mondiale (Worldwide Library) (precursoarea „Livre de Poche” [„Pocket Books”]), Carrefour (Intersection), lunarul pentru femei Marie Claire și revista Arts et Culture în 1952.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Louis Pauwels a fost profesor la Athis-Mons în anii 1939-1945. Studiile sale universitare în domeniul literelor au fost întrerupte de la începutul celui de-al doilea război mondial.

Pauwels l-a întâlnit pe Jacques Bergier în 1954 pe când era director literar al Bibliothèque Mondiale. El a scris Le Matin des Magiciens în 1960 și în 1970 continuarea întreruptă a L'Homme Eternel. Împreună cu Bergier (precum și cu François Richaudeau), a fondat revista bilunară Planète în octombrie 1961 (cu aproximativ 150 de pagini), care a apărut până în mai 1968 (și va apărea din nou în același an, sub titlul le Nouveau Planète; 64 de numere în total între cele două ediții). Diferite studii au fost publicate într-o colecție pe care autorii au numit-o „Encyclopédie Planète” (fiecare volum conținea aproximativ 250 de pagini, cu aproximativ treizeci de volume). Cele șaptesprezece „Anthologies Planètes” dedicate lui Jacques Sternberg grupau texte scurte ale unor diverși autori pe un subiect comun. „Planète” i-a fost dedicată lui Aimé Michel. În anii 1970, el a devenit prieten cu unii membri ai GRECE.

Pauwels a scris numeroase articole pentru Le Journal du Dimanche din 1975 și până în 1976. În 1977, el a condus serviciile culturale ale ziarului Le Figaro, punând bazele revistei Le Figaro Magazine, care a fost lansată în octombrie 1978 ca un supliment săptămânal al ziarului Le Figaro.[8] Intenția lui Robert Hersant a fost să creeze o contrapondere la influentul Le Nouvel Observateur pe care o considera a fi prea de stânga. Louis Pauwels a fost responsabil cu noua revistă. Louis Pauwels i-a oferit inițial funcția de redactor-șef lui Alain de Benoist, care a refuzat-o din cauza atribuțiilor sale editoriale la Éléments și Éditions Copernic. Jean-Claude Valla (politică și societate) și Patrice de Plunkett (cultură) thus became the first chief editors. au devenit astfel primii redactori șefi. Membrii GRECE inclusiv Alain de Benoist, Michel Marmin și Yves Chisten au contribuit la Le Figaro Magazine până în vara anului 1979. După plecarea lor, tonul revistei a devenit mai liberal (pe teme de economie), rămânând conservator pe teme sociale. Louis Pauwels a rămas la conducerea săptămânalului până în 1993. Când studenții au demonstrat în 1986 împotriva legii Devaquet cu privire la universități, Louis Pauwels a scris cel mai faimos editorial al său despre SIDA mentală care a lovit tineretul francez. El a fondat, împreună cu Gabriel Veraldi și Rémy Chauvin, la Fondation Marcel et Monique Odier de Psycho-Physique in Geneva în 1992.

Revenind la credința sa catolică, el a vorbit împotriva trecutului său asociat cu Planète (Alain de Benoist i-a dedicat cartea sa Comment peut-on être païen? (Cum poate cineva să fie păgân?) lui Pauwels în 1981 (ed. Albin Michel), cu puțin timp înainte de convertirea sa în 1982 la Acapulco).

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Franchise 4 : où sont les femmes ?, 1945. First appearance of Louis Pauwel in print, in this illustrated magazine he conceived and created with J. Sylveire and P. Faucheux, director Pierre Garrigues (no unique, Paris, Curiosa).
  • Saint quelqu'un, Paris, Éditions du Seuil, 1946.
  • (with Lanza del Vasto and Julien Gracq), Cheval blanc, 2 vol., Paris, 1947-1948.
  • Les Voies de petite communication, Paris, Éditions du Seuil, "Pierres Vives" collection, 1949.
  • (et al.), Paris des rêves, Lausanne, Éd. Clairefontaine, Lausanne, 1950.
  • Le Château du dessous, Paris, Gallimard, 1952.
  • L'Amour monstre , Paris, Éditions du Seuil, 1954, rééd. 1984 (second place, prix Goncourt 1954).
  • Monsieur Gurdjieff : documents, témoignages, textes et commentaires sur une société initiatique contemporaine, Paris, Éditions du Seuil 1954, rééd. Albin Michel, 1979 et 1995.
  • Le Matin des magiciens : introduction au réalisme fantastique - fantastic realism / Louis Pauwels et Jacques Bergier. éd. Gallimard, 1960.
  • La Gloire de Sacha Guitry / Louis Pauwels. ed CAL. 1961. Five masterpieces selected and presented under the direction of Louis Pauwels
  • La femme est rare . Revue Planète, n° 02. Editions Planète, Décembre 1961- Janvier 1962, in 4 carré, broché, couverture IIllustrée, 159 pp.[9]
  • En français dans le texte / Louis Pauwels / Jacques Mousseau / Jean Feller, France-Empire 1962. Reprise d'entretiens télévisés de personnalités du moment.
  • L'Homme éternel / Louis Pauwels et Jacques Bergier. éd. Gallimard, 1970. (Embellissement de la vie ; 1)
  • La Roulette du Bon Dieu : incroyables mais vraies, 200 histoires / Louis Pauwels (aux commentaires) / Pol Quentin, éd. Hachette, 1971.
  • Président Faust / Louis Pauwels ; textes et poèmes originaux du film TV (dramatique) de Louis Pauwels et Jean Kerchbron ; ill. de Gourmelin. éd. Albin Michel, 1974.
  • Blumroch l'admirable, ou Le déjeuner du surhomme / Louis Pauwels. éd. Gallimard, 1976. (Folio ; 1062)
  • Histoires magiques de l'histoire de France / Louis Pauwels, Guy Breton. éd. Albin Michel, 1977, tomes 1 et 2.
  • Nouvelles histoires magiques / Louis Pauwels, Guy Breton. éd. Albin Michel, 1978.
  • Histoires extraordinaires / Guy Breton, Louis Pauwels. éd. Albin Michel, 1980.
  • Nouvelles histoires extraordinaires / Louis Pauwels, Guy Breton. éd. Albin Michel, 1982.
  • Histoires fantastiques / Guy Breton, Louis Pauwels. éd. Albin Michel, 1983.

Sixth and last work in the series

  • Catalogue of the Dali exposition (at casino de Knokke Le Zoute) / Louis Pauwels. éd. de la Connaissance, 1956, Bruxelles.
  • François d'Assise / Louis Pauwels / Jean Feller / Jean-Pierre Grabet (photos), éd. Hachette, 1958, "Les reportages dans l'histoire" collection.
  • Les Cent plus beaux poèmes d'amour / (réunis par) Louis Pauwels, éd. Bibliothèque du Club de la femme, 1960.
  • Le tout télévision / Rogey Andrey, Michel Delain, Gérald Pechemez et Christian Quidet, éd. France Empire, 1961 (21 portraits of celebrities of the small screen, of which Louis Pauwels).
  • Jean Giono… Regain / Maximilien Vox / Louis Pauwels (entretiens avec un homme heureux, Jean Giono), éd. Club des Amis du Livre, 1962.
  • Les Passions selon Dali / Louis Pauwels. éd Denoel 1968, rééd. 2004.

In the late sixties, Salvador Dalí agrees with Louis Pauwels long conversations in his house in Portlligat, north of Cadaqués. Dali book, staged by intuitions image or gesture. Burning stages of a rationalizing discourse, it serves its raw truth. The questions the interviewer will be erased to make room for all the verve of the Catalan painter who recites with humor and impertinence his surrealist ideas.

  • Les Derniers Jours de la monogamie / Louis Pauwels / Laslo Havas. éd Mercure de France 1969.[10]
  • Témoins de notre temps / Lise Payette et Laurent Bourguignon, éd. du Jour, Montréal/Canada, 1971 : retranscription des entrevues de Louis Pauwels, Alain Bombard, Georges Simenon, Jean Rostand, Marguerite Duras, Marcel Achard, Hervé Bazin et Catherine Deneuve, à Paris en mars 1970, diffusées de juin à septembre 1970 par le réseau français de Radio-Canada, dans l'émission quotidienne " D'un jour à l'autre " de Lise Payette.
  • Lettre ouverte aux gens heureux et qui ont bien raison de l'être. éd. Albin Michel, 1971.(coll. Lettre ouverte).(Réponse dans : Lettre à Louis Pauwels sur les gens inquiets et qui ont bien le droit de l'être / Paul Sérant, éd. La Table Ronde, 1972, et dans Lettre aux gens malheureux, et qui ont bien raison de l'être /Jacques Sternberg, éd. Eric Losfeld, coll. L'Extricable, 1972).
  • L'Amour à refaire (dossier Planète, 10 ans de recherches) / Louis Pauwels / Wilhelm Reich / Léo Ferret, éditions Planète, 1971.
  • Pierre-Yves Tremois - rencontre: gravures, monotypes / Louis Pauwels / Henry de Montherlant / Jean Rostand, éd. Jacques Frapier, 1971, rééd. Frédéric Birr, 1977.
  • La Confession impardonnable / Louis Pauwels, éd. Mercure de France, 1972.
  • Louange du tabac / Louis Pauwels. éd Trinckvel, 1972.
  • Ce que je crois / Louis Pauwels. Montréal : Éditions La Presse ; éd. Grasset, 1974, dédicacé Au Noble Aimé Michel.
  • Françoise Adnet / Louis Pauwels, éd. Max Fourny (son époux) : Art et industrie : Vilo, 1977.

Reproductions of the artist's paintings.

  • L'Arche de Noé et les naïfs / Louis Pauwels, assisted by Hélène Renard and Myriam Sicouri-Roos… Irena Polanec; éd. Max Fourny : Art et industrie : Vilo, 1977.
  • La Fin du monde ? : études et documents / presented par Louis Pauwels and Aimé Michel. éd. Retz, 1977.
  • La Face cachée de la France / Louis Pauwels, tome 1, éd Seghers, 1978. collection " mémoire vive " (avec chapitre d'Aimé Michel).
  • Comment devient-on ce que l'on est ? / Louis Pauwels, éd. Stock, 1978. (Les Grands auteurs)
  • L'Apprentissage de la sérénité / Louis Pauwels, éd. Retz : Centre d'étude et de promotion de la lecture, 1978, coll. " Les encyclopédies du mieux-être ", prix Chateaubriand 1978.
  • Mensuel Lire no. 41 de 1979, "Littérature moderne - littérature française" : Louis Pauwels, Albert Camus.
  • L'Homme et sa réalisation / Louis Pauwels, Lanza del Vasto, Gustave Thibon, Maurice Genevoix, etc. ; interviews collected by Éric Edelmann, éd. Beauschesne, 1980.
  • Le Droit de parler / Louis Pauwels ; préf. de Jean-Edern Hallier. éd. Albin Michel, 1981.

Recueil des chroniques que l'auteur a rédigés, d'octobre 1977 à mars 1981, pour le Series chronicles the author has written, from October 1977 to March 1981, for Figaro and Le Figaro Magazine.

  • Romans / Louis Pauwels. éd. Albin Michel, 1982. Reprise version omnibus de quatre ouvrages antérieurs de l'éditeur.
  • Verlinde (les œuvres de) / Louis Pauwels, éd. Natiris, 1983
  • La liberté guide mes pas : chroniques, 1981-1983 / Louis Pauwels. éd. Albin Michel, 1984.
  • Lire Gustave Corcao / Louis Pauwels - essai 500 ex. éditions E, 1987. A homage to the monks of the Sainte-Madeleine Benedictin monastery
  • Dix ans de silence : poésies / Louis Pauwels. éd. Grasset, 1989.
  • Dali m'a dit / Louis Pauwels. éd. Carrère, 1989.
  • Andrew Vicari. Vie et œuvres / Louis Pauwels (La Vigonade à Vicari) / Daniel Curzi, éd. G.E.P., 1989, 3000 ex.
  • Le Mythe de l'objectivité (étude) / Louis Pauwels, délégué de l'Académie des Beaux-Arts à la séance publique annuelle des cinq Académies de l'Institut de France, le . Thème : " De l'information ".
  • Les Orphelins (novel) / Louis Pauwels, éd. de Fallois, 1994, Grand Prix du Roman de la Ville de Paris 1995.
  • 50 ans de Notre Histoire : 1945 - 1995, coll "L'aventure du XXe siècle", éd. du Chêne, 1995, sous la direction d'Alain Peyrefitte.

O selecție de articole către redactorii de la Le Figaro, ilustrate: Louis Pauwels, Raymond Aron, André Frossard, Jean d'Ormesson, Franz-Olivier Giesbert, Hélène Carrère d'Encausse, Jean François-Poncet, Georges Suffert…

  • Lectures amoureuses de Jean-Jacques Pauvert (textes de Louis Pauwels, et autres auteurs), éd. La Musardine, 1996, re-edited 2001.
  • Les Dernières Chaînes / Louis Pauwels. éd. du Rocher, Monaco, 1997. Posthumous.
  • Entretiens avec Louis-Ferdinand Céline - CD " Anthologie Louis-Ferdinand Céline 1894 - 1961 " / Louis Pauwels / Albert Zbinden, ed Frémeaux et ass., 2003.
  • Un jour, je me souviendrai de tout / Louis Pauwels. éd. du Rocher, 2005. Posthumous.
  • Conversation entre Louis Pauwels et Dorothée Blanck la dériveuse, éd. La Soupente (pending).

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Le Monde 
  2. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Louis PAUWELS, NooSFere, accesat în  
  4. ^ a b Louis PAUWELS, annuaire prosopographique: la France savante, accesat în  
  5. ^ a b Louis Pauwels, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  6. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  7. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ Anne Boulay (). „Louis Pauwels: Figaro-ci, dérapages-là. Le fondateur du «Figaro Magazine» est mort hier à 76 ans”. Liberation (în French). Accesat în . 
  9. ^ http://www.iberlibro.com/buscar-libro/autor/cordonnier-jean-louis/pagina-1/
  10. ^ Les Derniers Jours de la monogamie réunit deux textes : un essai de Laslo Havas (Le Rapport Havas) et un roman de Louis Pauwels (La Confession impardonnable, qui sera édité à part chez Mercure de France en 1972). Ces deux textes sont précédés d'un Avertissement de Josef von Ferenczy.