Luisa Casati | |
Portret al Marchesa Luisa Casati, realizat de Adolf de Meyer | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Luisa Adele Rosa Maria Amman |
Născută | 23 ianuarie 1881 Milano, Italia |
Decedată | (76 de ani) Knightsbridge, London, England |
Înmormântată | Brompton Cemetery[*][1] |
Părinți | Alberto Amman[*][2] Lucia Bressi[*][2] |
Frați și surori | Francesca Amman[*] |
Căsătorită cu | Camillo, Marchese Casati Stampa di Soncino (c. 1900–46) |
Copii | 1 |
Cetățenie | Italia (–) Regatul Italiei (–) |
Ocupație | Socialită, model alartiștilor plastici, muză, patroană a artelor |
Limbi vorbite | limba italiană |
Activitate | |
Alte nume | Luisa, Marchesa Casati Stampa di Soncino |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Luisa, Marchesa Casati Stampa di Soncino (nume la naștere, Luisa Adele Rosa Maria Amman; n. , Milano, Regatul Italiei – d. , Londra, Anglia, Regatul Unit), a fost o moștenitoare italiană, socialită, muză și patroană a artelor de la începutul secolului al XX-lea.
Stilul vestimentar decadent al marchizei Luisa Casati a inspirat sute de artiști, nenumărați imitatori și o linie vestimentară care îi poartă numele (Marchesa). Ținutele marchizei Casati arătau mai degrabă ca niște costume de bal, de carnaval sau de teatru, decât ca niște haine normale.
O nobilă italiancă, marchiza Luisa Casati a făcut furori prin Europa în primele trei decenii ale secolului al XX-lea cu aparițiile sale incărcate de bijuterii și pene. Aspectul practic nu a preocupat-o niciodată pe marchiza originală, care, la numeroase dineuri, apărea cu șerpi vii încolăciți în jurul gâtului, purtați ca și cum ar fi fost niște șiraguri de perle. Cu 1,80 m înălțime și subțire, cu niște cârlionți roșii (pe care o dată i-a vopsit asemenea unor dungi de tigru), marchiza a colaborat cu cei mai importanți creatori ai timpului-printre care Fortuny, Poiret și Worth, dar și creatorii ruși.
Uneori, pentru probe, marchiza era acompaniată de o versiune a sa din ceară, în mărime naturală, astfel încât couturierii puteau să realizeze haine care să i se potrivească perfect. Apoi, își ducea păpușa la cină și își petrecea seara așezată lângă ea.
Marchiza privea fiecare ocazie ca pe un bal mascat, fie ca își scotea leoparzii la o plimbare în miezul nopții prin piața San Marco din Veneția, îmbrăcată doar într-o haină de blană (leoparzii săi purtau bijuterii), sau găzduia un bal mascat la Paris, deghizată în celebrul ocultist italian Cagliostro. A devenit un personaj intimidant atunci când a încuiat în dulap o musafiră care îi copiase costumul. Marchiza era dispusă să adopte orice măsură pentru a fi în centrul atenției, inclusiv accentuarea ochilor săi, deja imenși, cu picături de extract otrăvitor de mătrăgună. E adevărat, înfățișarea ieșită din comun a marchizei a scandalizat lumea bună a epocii sale, dar a atras și mulți admiratori. S-a căsătorit cu marchizul Camillo Casati în 1900, dar s-a separat la scurtă vreme de acesta după nașterea singurului lor copil, Cristina. Deși a avut multe aventuri, marea ei iubire a fost influentul poet italian Gabriele D'Annunzio, cu aproape 20 de ani mai în vârstă ca ea.
A comandat numeroase portrete artiștilor, inclusiv pictorilor Giovanni Boldini, Giacomo Balla și Augustus John, alături de fotograful Baron de Meyer. Printre multele talente pe care le-a promovat s-a aflat si Man Ray, un fotograf aproape necunoscut atunci, ce i-a realizat un portret celebru, în care această frumusețe vanitoasă este înfățișată cu șase ochi, spre delectarea ei. Considerată odată cea mai bogată femeie a Italiei, marchiza și-a petrecut ultimii ani din viață fără nici un ban.