László Teleki
| László Teleki | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2]  Pesta, Regatul Ungariei |
| Decedat | (50 de ani)[3][4] Pesta, Regatul Ungariei |
| Cauza decesului | sinucidere |
| Părinți | Teleki László[*] |
| Cetățenie |  Ungaria |
| Ocupație | politician scriitor |
| Locul desfășurării activității | Regatul Ungariei[5] |
| Limbi vorbite | limba maghiară[2] |
| Deputat în Adunarea Națională a Ungariei | |
| În funcție – [1] | |
| Circumscripția | abonyi választókerület[*] |
| Legislatură | 1861. évi parlamenti ciklus[*] |
| Grup parlamentar | Partidul Rezoluției |
| În funcție – [1] | |
| Circumscripția | abonyi választókerület[*] |
| Legislatură | 1848–1849-es parlamenti ciklus[*] |
| Grup parlamentar | Radicál Párt[*] |
| Partid politic | Radicál Párt[*] Partidul Rezoluției |
Modifică date / text  | |
Contele László Teleki al IV-lea de Szék (n. , Pesta, Regatul Ungariei – d. , Pesta, Regatul Ungariei) a fost un scriitor și om de stat maghiar. El este amintit ca autor al dramei Kegyencz („Lingușitorul”, 1841).[6] În cărțile mai vechi în limba engleză, el este numit „Ladislas Teleky”.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Teleki s-a născut la Pesta ca fiu al lui László Teleki al III-lea și al Johannei Mészáros. După moartea tatălui său, în 1821, a fost crescut de unchiul său, József Teleki (1790-1855). În cursul anilor 1830 el a călătorit prin Europa. La întoarcerea în Ungaria a devenit politician, mai întâi în Transilvania (unde fratele său a devenit guvernator) și apoi în Adunarea Națională Maghiară, preocupându-se în special de o reprezentare echitabilă a diferitelor naționalități în cadrul Imperiului.
În 1848, odată cu declanșarea Revoluției Franceze, a călătorit la Paris ca reprezentant al revoluționarilor maghiari. Eșecul Revoluției Maghiare a dus la exilarea lui, iar în 1851 Teleki a fost condamnat la moarte în contumacie. În anii 1850 a trăit în Elveția și a făcut tot ce a putut pentru a-l ajuta pe Lajos Kossuth, în ciuda dezacordurilor anterioare între ei.
În noiembrie 1860 a călătorit la Dresda sub un nume fals, cu scopul de a o vedea pe văduva Auguszta Lipthay. A fost arestat pe 16 decembrie de către poliția saxonă, iar patru zile mai târziu a fost transportat peste graniță, în Austria, unde a fost închis până în ziua de Anul Nou. După negocieri cu autoritățile, mediate de împăratul Franz Joseph, a fost grațiat și i s-a permis să se întoarcă în Ungaria cu condiția să renunțe la politica revoluționară și la călătoriile în străinătate.
La întoarcere, el a fost primit ca un erou și imediat și-a reluat activitățile sale politice, conducând Partidul Rezoluției (Határozati Párt) și insistând asupra faptului că reformele propuse în 1848 trebuie realizate fără niciun compromis. S-a sinucis pe 7 mai 1861, seara, din motive neclare, înainte de o dezbatere publică importantă cu Ferenc Deák privind statutul constituțional al împăratului. Acest eveniment tragic, întâmplat la doar un an după moartea lui István Széchenyi, a demoralizat și uluit publicul maghiar.[7]
Franz Liszt i-a dedicat Rapsodia Ungară nr. 2.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Dániel Ballabás[*], József Pap[*], Judit Pál[*] (), Képviselők és főrendek a dualizmus kori Magyarországon (PDF), Eger: Líceum Kiadó[*], p. 250, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ PIM authority[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor); - ^ Teleki von Szék, Ladislaus Graf (1811–1861) (BLKÖ)[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Emil Reich, Hungarian Literature: an historical and critical survey (London: Jarrold and Sons, 1898), p. 215.
- ^ Alice Freifeld. Nationalism and the crowd in liberal Hungary, 1848-1914. Woodrow Wilson Center Press, 2000, pp. 196-197.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Teleki László Alapítvány (The László Teleki Institute)
