Membru corespondent al Academiei Române |
---|
Mihai Codreanu | |
Poetul Mihai Codreanu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Iași, România |
Decedat | (81 de ani) Iași, România |
Înmormântat | Cimitirul „Eternitatea” din Iași |
Părinți | Mihail Codreanu și Natalia (n. Mârzescu)[1] |
Cetățenie | România |
Ocupație | poet traducător |
Limbi vorbite | limba română |
Studii | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași |
Pregătire | Alexandru Grigore Suțu |
Profesor pentru | Moni Ghelerter |
Activitatea literară | |
Activ ca scriitor | 1891 - 1957 |
Specie literară | poem, sonet |
Operă de debut | 1891 - cu poeziile „Sonet” și „Glossă” în revista "Lumea ilustrată" |
Opere semnificative | 1. Volumul de sonete „Statui” 2. Cea mai bună traducere în limba română a piesei de teatru Cyrano de Bergerac de Edmund Rostand 3. Volumul de sonete „Cantecul deșertăciunii” |
A influențat pe | |
Note | |
Ordinul Național al Legiunii de Onoare | |
Modifică date / text |
Mihai Codreanu (n. , Iași, România – d. , Iași, România) a fost un poet, dramaturg, avocat și traducător român, membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost considerat drept cel mai prolific sonetist român[2] și părintele sonetului românesc.[3]
Mihai Codreanu s-a născut în Iași, fiind fiul magistratului Mihail Costache Codreanu și al Nataliei Codreanu. Tatăl său, originar din Târgu Ocna, a fost judecător și profesor de latină la Colegiul Național. A murit, când Mihai avea 1 an si 7 luni. Mama, Natalia Codreanu (1843-1916), a fost fiica preotului Dimitrie Mânzariu, care și-a schimbat numele în Mârzescu, și sora politicianului Gheorghe Mârzescu[4]. Mihai Codreanu a urmat cursurile liceale la Iași, Bacău și București, manifestând de tânăr interes pentru literatură. Pentru a rezista financiar în urma decesului tatălui său, Mihai Codreanu dădea lecții de limba română și era corector la ziarul „Evenimentul”. Dorința sa a fost aceea de a deveni actor, însă, vederea îi slăbește după vârsta de 30 de ani și renunță la acest vis. În ciuda problemelor de vedere, continuă să scrie sonete, dictându-le prietenilor apropiați. A murit în 1957[5], în Iași, la vârsta de 81 de ani, în vila sa (Vila Sonet) de pe Strada Rece.
A urmat cursurile Facultății de Drept din orașul natal, în paralel cu cele ale Facultății de Filosofie. S-a înscris și la Academia de artă dramatica, avându-l profesor pe actorul State Dragomir. A fost director la Teatrul Național din Iași (1919-1923), profesor și rector (1933-1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași și director la revista "Însemnări ieșene".
Debutează în lumea literară în revista bucureșteană "Lumea ilustrată" (1891), cu poeziile Sonet și Glossă.