Mihai Drăgănescu

Mihai Drăgănescu
Date personale
Născut[2] Modificați la Wikidata
Făget, România Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[2] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Căsătorit cuNora Cecilia Rebreanu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Politehnica din București  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Politehnica din București  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Social-Democrat Român  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul național „Steaua României”
Comandor al Legiunii de Onoare[*]​ ()[1]  Modificați la Wikidata
Președinte al Academiei Române
Membru titular al Academiei Române
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mihai Drăgănescu (n. , Făget, Drajna, Prahova, România – d. )[3] a fost inginer, autor, eseist și filozof român, specialist în electronică, membru corespondent, membru titular și președinte al Academiei Române.

A fost profesor doctor docent la Institutul Politehnic din București și director general al ICI - Institutul de cercetare în Informatică. A avut contribuții la dezvoltarea teoriei tuburilor electronice (influența capacităților între electrozi asupra circuitelor electronice) și dispozitivelor semiconductoare (teoria tranzistorului la nivele mari de injecție, efecte capacitive și inductive în dispozitive semiconductoare etc.) sintetizate în câteva lucrări.

A fost membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei, membru corespondent al Institutului Ecuadorian pentru științe naturale, al Academiei europene de științe și arte (Academia Scienciorum et Artium Europeea) din Salzburg, Austria și s-a numărat printre cele 730 de personalități universale ale Academiei Mondiale de Artă și Stiință (World Academy of Art and Science).

În perioada 1965-1989, Mihai Drăgănescu a fost membru supleant al Partidului Comunist din România, deputat al Marii Adunări Naționale (1980-1985) și consilier tehnic al lui Nicolae Ceaușescu (1972).[4] A fost membru al Consiliului Național al Frontului Salvării Naționale (1989-1990), a fost vice-prim ministru în Guvernul Petre Roman (1) (28 decembrie 1989 - 31 mai 1990) până la pensionare iar apoi a fost membru al Consiliului Național PDSR (1998-2000).

Lucrări publicate

[modificare | modificare sursă]
  • Circuite cu tranzistoare (1961) - în colaborare și sub redacția lui T. Tănăsescu
  • Electronii la lucru (1961)
  • Procese electronice în dispozitive semiconductoare de circuit (1962)
  • Electronica corpului solid (1972)
  • Muncă și economie (1974)
  • Sistem și civilizație (1976)
  • Profunzimile lumii materiale (1979); The Depths of Existence, editie Internet, 1997
  • Precursori români ai ciberneticii (1979) - în colaborare
  • Viitorul electronicii și informaticii (1979) - în colaborare cu Mircea Malița
  • A doua revoluție industrială. Microelectronica, automatica, informatica-factori determinanți (1980)
  • Informația între practică și fenomen (în volumul "Procese revoluționare în știință și tehnică și dezvoltarea societății", colecția "Idei contemporane", 1980)
  • Noile tehnologii de vârf și societatea (1980) - în colaborare cu Vasile Baltac, Adrian Davidoviciu etc.
  • Știință și civilizație (1984)
  • Matematica în lumea de azi și de mâine (1985)
  • Calculatoare electronice din generația a cincea (1985)
  • Ortofizica - Încercare asupra lumii și omului din perspectiva științei contemporane (București: Ed. Științifică și Enciclopedică, 1985) - o lucrare controversată[5]
  • Spiritualitate, informație și materie - eseuri (1988)
  • Inelul lumii materiale (1989)
  • Informația materiei (1990)
  • Electronica funcțională (1991) - în colaborare cu Gh. Stefan, C. Burileanu
  • Eseuri (1993)
  • Cariatidele gândului (1996)
  • L'Universalité ontologique de l'information (București: Ed. Academiei Române, 1996, ISBN 973-27-0580-9)
  • Preliminaries to The Philosophy of Integrative Science, Academy of Scientists- Romania, e-book, 2000
  • Principles of integrative science (2003) - în colaborare cu Menas Kafatos
  • De la societatea informațională la societatea cunoașterii (2003)
  • Noua cultură în secolul XXI (2004)

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ MIHAI DRĂGĂNESCU CV- extins (PDF),  
  2. ^ a b Mihai Drăgănescu, Autoritatea BnF 
  3. ^ Alina Neagu, A murit Mihai Drăgănescu, fost președinte al Academiei Române, hotnews.ro, 30 mai 2010, accesat 2013-07-25
  4. ^ http://www.racai.ro/media/MD-CVextins.pdf
  5. ^ Gheorghe Stratan, Țara bazaconiilor - False valori în știința românească, București: Ed. Logos, 1993, ISBN 973-95560-8-6

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]