Mihai Vâlsan

Pentru marele geograf, vedeți George Vâlsan.

Mihai Vâlsan
Date personale
Născut	1 februarie 1907 Brăila, România
Decedat	26 noiembrie 1974 (67 de ani) Antony, Région parisienne, Franța
Cetățenie	România  Franța
Religie	islam Sufism Shadhili[*][[Shadhili (Sufi mystic order in Sunni Islam)|​]] Islamul sunit
Ocupație	diplomat traducător
Limbi vorbite	limba franceză
Activitate
Pregătire	René Guénon
Influențe René Guénon Ibn Arabi Meister Eckhart Frithjof Schuon
Modifică date / text

Mihai Vâlsan (n. 1 februarie 1907, Brăila, România – d. 26 noiembrie 1974, Antony, Région parisienne, Franța) a fost diplomat, translator și învățat sufi musulman român, membru al unei ramuri a confreriei Shadhiliyyah și discipol al lui René Guénon. Este cunoscut și sub numele Shaykh Mustafa 'Abd al-'Aziz, nume pe care l-a adoptat după convertirea la islam.

Biografie

Mihai Vâlsan s-a născut în anul 1907 la Brăila. Ajunge la București unde urmează cursurile de logică și metafizică ale lui Nae Ionescu, iar din 1936 merge la Paris și intră în contact cu ideile filosofilor René Guénon și Frithjof Schuon, dar și cu spiritualitatea islamică și cu sufismul. A corespondat intens cu René Guénon, aflat pe atunci la Cairo, considerându-l un adevărat maestru. Din 1938, Vâlsan devine consilier financiar al Consulatului României de la Paris, dar părăsește această funcție din cauza preocupărilor sale spirituale.

Pasionat de filozofia ezoterică musulmană, Vâlsan s-a convertit la islam sub numele de Mustafa 'Abd al-'Aziz, s-a inițiat în confreria sufi a lui Shaykh Ahmad Al-Alawi, apoi s-a instalat la Paris unde a devenit un reputat învățat musulman și lider local al acestei ramuri a marii confreri Shadiliyyah. Vâlsan a fost foarte interesat de opera lui Ibn 'Arabi pe care l-a considerat drept cea mai înaltă autoritate a spiritualității sufite și a tradiției islamice. Astfel, Vâlsan a devenit translator prolific specializat în traducerea și interpretarea operei lui Ibn 'Arabi. A contribuit activ la revista Études Traditionnelles, devenind redactor șef al acesteia. De asemenea, a corespondat activ cu prietenul său Vasile Lovinescu. În cele din urmă, Mihai Vâlsan a murit în jurul anului 1974 în Franța.

Vâlsan a fost un important gânditor musulman european al secolului XX, discipol al lui René Guénon și al Școlii Tradiționaliste, opuse modernismului. El a considerat hinduismul, taoismul și islamul ca fiind „cele trei forme principale ale gândirii tradiționale prezente, reprezentând Orientul Mijlociu, Extremul-Orient și Orientul Apropiat ca reflecte a celor trei aspecte ale Domnului Lumii”. Creștinismul, aflat în declin în Occident, nu mai putea reprezenta o cale inițiatică autentică.

Continuatorii operei lui Mihai Vâlsan sunt Charles-André Gilis (Abdur-Razaq Yahya), unul dintre principalii săi discipoli și propriul fiu, Muhammad Vâlsan.

Referințe

Bibliografie

La fonction de Rene Guenon et le sort de l'Occident, 1951, p. 213 (Iul., Aug., Sept., Oct., Nov.; nr. 293-294-295).

L' Islam et la fonction de Rene Guenon, 1953, p. 14 (Ian.-Febr.; nr. 305).

L'Initiation chretienne (Reponse a M. Marco Pallis), 1965, p. 148 (Mai-Iunie si Iulie-Aug.; nr. 389-390).

La question de l' Initiation chretienne: mise au point, 1968, p. 142 (Martie-Apr., Mai-Iunie si Iulie.-Aug.; nr. 406-407-408).

Etudes si Documents d' Hesychasme, 1968, p. 153 (Martie-Apr., Mai-Iunie si Iul.-Aug.; nr. 406-407-408).

L'Oeuvre de Guenon en Orient. 1969, p. 32 (Ian.-Febr.; nr. 411).

Les Livres (Rene Guenon, Le Symbolisme de la Croix, reeditare in format de buzunar: colectie 10/18). 1971, p. 35 (Ian.-Febr.; nr.423).

Textes sur la Connaissance supreme. (Le Livre des Instructions; La question posee par Ibn Sawdakin; Sens metaphysique de la formule "Allahu Akbar"), 1952, p.125 (Apr. Mai; nr. 299); p. 182 (Iunie; nr. 300).

Le Livre de l'Extinction dans la Contemplation, 1961, p. 26 (Ian.-Febr.; nr. 363); p. 89 (Martie-Apr.; nr. 364); p. 144 (Mai-Iunie; nr. 365).

Une instruction sur les Rites fondamentaux de l'Islam, 1962, p. 23 (Ian.-Febr.; nr. 369).

Le Livre d'enseignement par les formules indicatives des gens inspires, p. 54 (Martie-Apr.; nr. 400); p. 113 (Mai-Iunie; nr. 401); p. 245 (Nov.-Dec.; nr. 404); p. 73 (Martie-Apr., Mai-Iunie si Iulie-Aug.; nr. 406-407-408).

Le Coffre d'Heraclius et la tradition du "Tabut" adamique, p. 266 (Nov.-Dec.; nr. 374); p. 37 (Ian.-Febr.; nr. 375).

Legături externe

• fr Mise en ligne des écrits de Michel Vâlsan par la revue Science sacrée