Mihnea Motoc | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (58 de ani) București, România |
Căsătorit cu | Iulia Motoc |
Cetățenie | România |
Ocupație | diplomat politician avocat |
Limbi vorbite | limba română |
Ministru al apărării naționale | |
În funcție – | |
Precedat de | Mircea Dușa |
Succedat de | Gabriel-Beniamin Leș |
Ambasador al României în Regatul Unit | |
În funcție – | |
Precedat de | Ion Jinga |
Succedat de | Sorin Dan Mihalache |
Reprezentant permanent al României la Uniunea Europeană | |
În funcție aprilie 2008 – | |
Precedat de | Lazăr Comănescu |
Succedat de | Luminița-Teodora Odobescu |
Președinte al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite | |
În funcție – | |
Reprezentant permanent al României la Organizația Națiunilor Unite în New York | |
În funcție – | |
Succedat de | Simona Miculescu |
Ambasador al României în Țările de Jos | |
În funcție – | |
Premii | Ordinul național „Pentru Merit” în grad de comandor[*] () |
Partid politic | IND |
Alma mater | université Nice-Sophia-Antipolis[*] Universitatea George Washington Universitatea din București |
Modifică date / text |
Mihnea Ioan Motoc (n. , București, România) este un diplomat român care a îndeplinit funcția de ministru al apărării în guvernul Dacian Cioloș în perioada 2015–2017. Anterior, el fusese ambasador al României în Regatul Unit.[1]
Mihnea Motoc s-a născut la 11 noiembrie 1966 în București.[2] El a studiat la Facultatea de Drept din cadrul Universității București (1984-1989). După absolvirea acestora a urmat studii post-universitare în drept internațional privat la Facultatea de Drept a Universității din Nisa (Franța) (1990-1991) și studii de masterat în drept internațional public și comparat la George Washington University din Washington, DC (SUA) (1991-1992).[3]
După absolvirea studiilor universitare, Motoc a lucrat ca procuror stagiar la Procuratura din Bolintin Vale și apoi la Procuratura sectorului I din București (1989-1991). În acea perioadă a fost și președinte al Comisiei de Tineret al Asociației Române de drept Umanitar (1990-1991). La începutul anilor '90 ai secolului al XX-lea, el a fost angajat în Ministerul Afacerilor Externe din România. Motoc a lucrat mai mulți ani în diferite posturi din cadrul ministerului: secretar III, diplomat la Departamentul Drepturile Omului și Departamentul Drept Internațional și Tratate (1991-1994), secretar II și director adjunct al Departamentului Drepturile Omului (1994-1996), secretar I și director al Departamentului Uniunea Europeană (1996-1997) și director general, șef al Departamentul pentru Afaceri Europene și Euro-atlantice, având ca atribuții monitorizarea relațiilor României cu UE, NATO, OSCE și alte organizații regionale (1997-1999).
În plus, Mihnea Motoc a îndeplinit și alte sarcini în calitate de angajat al Ministerului Afacerilor Externe: a condus delegații românești la conferințe internaționale ale ONU, Consiliului Europei, OSCE și UE și a participat la negocierea bazelor politice ale tratatelor cu țările vecine (1992-1996), a fost membru al Secretariatului Permanent al Comitetului interministerial pentru Integrare Europeană (1996-1998) și al International Humanitarian Fact Finding Commission (1996-2000).[2]
El a fost numit apoi ca ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Regatul Țărilor de Jos și reprezentant permanent pe lângă Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) (1999-2001),[4][5] îndeplinind pentru o perioadă și funcția de vicepreședinte al Consiliului Executiv al OIAC (2000). Motoc a revenit apoi în centrala Ministerului Afacerilor Externe pe postul de secretar de stat pentru integrare europeană și afaceri multilaterale (2001-2003). În calitate de secretar de stat, el a îndeplinit și alte atribuții: președintele Autorității Naționale de Securitate (2001 și 2002), Coordonator Național al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (2001-2003), președintele Comisiei Interministeriale pentru aderarea României la NATO (2001-2003) și șef al delegației României la negocierile pentru aderarea la NATO (2003).[2]
În anul 2003 Mihnea Motoc a fost trimis ca ambasador extraordinar și plenipotențiar și reprezentant permanent al României pe lângă Organizația Națiunilor Unite,[6] îndeplinind această funcție timp de 5 ani.[2][7] În această calitate, el a fost în anii 2004-2005 reprezentant al României în Consiliul de Securitate al ONU. Motoc a fost transferat în 2008 ca ambasador extraordinar și plenipotențiar și șef al Reprezentanței Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană.[8][9]
Pe 18 noiembrie 2014, președintele Traian Băsescu a semnat decretul de numire a lui Mihnea Motoc ca ministru de externe, după demisia lui Teodor Meleșcanu.[10] Pe 24 noiembrie 2014, Mihnea Motoc a renunțat să mai fie nominalizat pentru postul de ministru de Externe după ce soția sa, judecătoarea Iulia Motoc, magistrat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, i-a sesizat faptul că o astfel de numire i-ar crea ei o situație de incompatibilitate la CEDO.[11]
Mandatul de reprezentant la Uniunea Europeană s-a încheiat în aprilie 2015, atunci el fiind numit ambasador al României în Regatul Unit.[1]
Mihnea Motoc este căsătorit cu Iulia Motoc, în prezent judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Ei au împreună un fiu.[3]
În semn de apreciere a activității sale, Mihnea Motoc a fost distins cu mai multe decorații. Astfel, președintele Emil Constantinescu l-a decorat în anul 2000 cu Ordinul național „Pentru Merit” al României în grad de Comandor „pentru servicii deosebite aduse în politica externă a țării”[12] și președintele Traian Băsescu în anul 2007 cu Ordinul Meritul Diplomatic în grad de Ofițer „în semn de înaltă apreciere pentru activitatea remarcabilă desfășurată în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, prin care a asigurat reprezentarea cu succes a strategiilor de politicã externă ale României”.[13]
|