Moldovenism

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Moldovenismul este un curent , politic, social, cultural și filologic care afirmă că moldovenii ar fi o etnie separată, diferită de români, fapt contrazis de către instituțiile academice. Promovată de către grupările politice de extremă stângă, această teorie există în două variante :

  • conform teoriei dominante „minimaliste”, numai moldovenii de la răsărit de Prut au căpătat o identitate etnică diferită față de cetățenii României (inclusiv față de moldovenii din vestul Prutului); această variantă, exprimată prin articolul 13 al Constituției Republicii Moldova, se bazează pe definiția politică a „limbii moldovenești”, oficială în perioada sovietică (1940 -1941,1944-1991)[1] și în timpul guvernării comuniste (2001 - 2009)[2];
  • conform teoriei „maximaliste”, minoritară și neoficială, toți moldovenii dintre Carpați și Nistru, „urmași ai slavo-romanicilor bolohoveni”, au o identitate etnică diferită față de Români; această variantă promovată de foruri anti-românești printre care „Moldova Mare”[3], „Mișcarea Voievod” sau „Scutul Moldovenesc”[4] se bazează pe reinterpretarea istoric-retroactivă a graiurilor limbii daco-române ca „limbi diferite”, printre care graiul moldovenesc este descris ca fiind „limba moldovenească veche”, iar limba română din România actuală precum și identitatea românească sunt descrise, ca fiind „construcții artificiale recente” prin care moldovenii de la vest de Prut (și o mică parte dintre cei de la est) ar fi fost „artificial românizați de statul român după 1859”.[5]

Istorie

[modificare | modificare sursă]

Acest concept etno-cultural a apărut după Tratatul de la București din 1812, prin care partea situată la răsărit de Prut a principatului Moldovei a intrat în componența imperiului Rusiei. Din acel moment, au intrat în concurență, pentru locuitorii acestui ținut formând gubernia Basarabiei, două concepții identitare potrivnice: « românismul » care promova unirea politică și culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), și « moldovenismul » susținut de autoritățile rusești, care promova deosebirea și despărțirea culturală și politică a vorbitorilor graiurilor est-romanice supuși ai « Țarului tuturor Rusiilor », de ceilalți.

Deși curentele sînt anterioare, cuvintele « moldovenism » și « românism » apar doar în anul 1932, odată cu controversele din RASS Moldovenească relative la scrierea și identitatea limbii din această Republică autonomă sovietică. În urma acestor controverse, « moldovenismul » a fost abandonat timp de șase ani (2 februarie 1932 - 27 februarie 1938) de către autoritățile sovietice care, în acea scurtă vreme, au dat prioritate răspândirii comunismului în toată România asupra revendicării Basarabiei ca teritoriu fost rusesc. În restul timpului, « moldovenismul » a fost, pînă în zilele noastre, principala pîrghie a politicii țariste, sovietice și ruse în teritoriile din răsăritul Prutului și față de România, sau față de revendicările romanicilor dinafara acesteia.[6] Astfel, « Moldovenismul » țintea facilitarea procesului de rusificare a românofonilor dintre Prut și Nistru, pe principiul „Divide et impera” („desparte și cucerește” sau „dezbină și stăpînește”).[7]

Controversa a încetat între anii 1948 și 1975 când România comunistă și-a aliniat docil poziția politică și universitară pe cea « moldovenistă » a Uniunii sovietice. În acea perioadă, în ambele țări, cine evoca doar posibilitatea ca pozițiile oficiale să poată fi discutate, risca aspre pedepse mergând de la repartizarea în alte slujbe mai grele, mai prost plătite și îndepărtate, pînă la condamnarea la închisoare sau lagăr de muncă silnică. După 1975 în România socialistă (odată cu apariția liniei « național-comuniste » din perioada Ceaușescu[8]) și după 1988 în URSS (odată cu linia « glasnost » și « perestroika » din perioada Gorbaciov), « românismul » a reapărut, devenind în anii 1990-1992 oficial în ambele țări, în legătură cu prăbușirea « taberei comuniste ». În acei trei ani, controversa s-a stins din nou, de data aceasta în profitul « românismului ». Republica Moldova era atunci considerată oficial ca un stat multinațional adăpostind Bulgari, Găgăuzi, Români, Ruși, Ucraineni ș. a., toți putîndu-se deopotrivă defini ca membri ai unor popoare și culturi depășind granițele Republicii, printre care poporul român.

Odată cu renașterea mișcărilor comuniste și recunoașterea internațională a zonei de influență excluzivă a Rusiei asupra a 12 dintre cele 15 foste republici unionale sovietice (printre care și Republica Moldova), controversa a reapărut în peisajul politic, provocând un război civil de-a lungul Nistrului, degradând relațiile între România și Republica Moldova și ajungând, la data de 29 iunie 1994, la o nouă oficializare constituțională a « moldovenismului » în Republica Moldova. De atunci încoace, băștinașii românofoni din Republica Moldova care se declară « moldoveni » sunt socotiți « cetățeni titulari » dar nu mai au dreptul de a se defini ca membri ai unui popor depășind granițele Republicii, iar cei care se declară « români » pentru a păstra acest drept, sunt socotiți « minoritate națională » .[9]

Moldovenismul europenist

[modificare | modificare sursă]

Termenul de "moldovenism european" îi aparține politicianului Marian Lupu. El e susține că PDM-ul este un partid centrist, iar centrismul în Republica Moldova poate fi echivalat cu moldovenismul, dar cu „un moldovenism european modern”.[10] Diferența principală dintre moldovenismul european și cel al PCRM și PSRM este politica externă, care este pro-europeană (dar anti-unionistă), ci nu pro-rusă.

Figuri asociate

[modificare | modificare sursă]

Printre principalii promotori actuali ai moldovenismului în Republica Moldova, se numără: Mihail Garbuz și formațiunea sa maximalistă „Patrioții Moldovei” care militează pentru „Moldova Mare” (anexarea Moldovei dintre Carpați și Prut de către Rep. Moldova)[11]; Nicolae Pascaru, fondator al asociațiilor „Mișcarea Voievod” și „Scutul Moldovenesc”, președintele Federației de lupte „Voievod” și fondator al portalului moldovenii.md[12][13]; Vasile Stati, istoric și politician controversat, autor a unor opere la fel de controversate, printre care și „Dicționarul moldovenesc-românesc”; Renato Usatîi împreună cu partidele sale și mișcarea Antifa; Partidul Comuniștilor din Republica Moldova care s-a aflat la putere timp de 8 ani; Partidul Socialiștilor din Republica Moldova în frunte cu liderul său Igor Dodon; Victor Stepaniuc, fost deputat comunist[14] și nu în ultimul rând persoane ca Sergiu Perciun (fruntaș al partidului „Patrioții Moldovei”)[15], Emilian Ciobu (fondator al partidului „Patria”) sau episcopul de Bălți și Fălești, Marchel (co-fondator al mișcării „Moldova Mare” declarat deschis „împotriva unioniștilor din Republica Moldova”).[16][17][18]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Gheorghe Negru: Politica etno-lingvistică a R.S.S.M., ed. Prut Internațional, Chișinău 2000, ISBN 9975-69-100-5, pag. 19-21.
  2. ^ John Mackinlay, Peter Cross (2003) Regional Peacekeepers, United Nations University Press ISBN 92-808-1079-0, p. 139.
  3. ^ Vezi Încă un PARTID MOLDOVENIST în R. Moldova. Președinte este un fost ambasador
  4. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Vezi Cine sunt cu adevărat moldovenii.md? Arhivat în , la Wayback Machine.
  6. ^ Gheorghe Negru : Politica etno-lingvistică a R.S.S.M., ed. Prut Internațional, Chișinău 2000, ISBN 9975-69-100-5, pag. 19-21.
  7. ^ Apostol Stan - Procesul de rusificare a Basarabiei, în Destin românesc, nr. 3/2001, pagina 152; în chemările către basarabeni lansate în aprilie 1917, Emanoil Catelly scria: citat în ContribuțiA SOROCENILOR la realizarea Actului Unirii.
  8. ^ Catherine Durandin: Istoria Românilor, Ed.: Institutul European, Colecția Oglinzi paralele, 1995, ISBN 973-586-024-6
  9. ^ Vezi [1] Arhivat în , la Wayback Machine., articolul Comunități etnice în Republica Moldova și [2] Arhivat în , la Wayback Machine..
  10. ^ Adevărul Moldova (), Marian Lupu: Limba de stat a Republicii Moldova e moldoveneasca, rusa trebuie să fie obligatorie în școli, iar noțiunea de limbă română e propagată excesiv, Adevărul 
  11. ^ „De râsul curcilor. Mihai Garbuz ("Patrioții Moldovei") vrea să rupă din teritoriul României”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „Cine sunt cu adevărat moldovenii.md?”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Implicarea Rusiei în protestele de la Pungești. UPDATE – protestul a fost pregătit aproape doi ani
  14. ^ „Victor Stepaniuc. Moldoveanul din Partidul comuniștilor”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Sergiu Perciun: In limba moldoveneasca trebuie sa vorbeasca toti demnitarii, pentru ca asa obliga legea
  16. ^ Încă un PARTID MOLDOVENIST în R. Moldova. Președinte este un fost ambasador
  17. ^ Republica Moldova: Bascanul Gagauziei, episcopul de Balti si Falesti si liderul Partidului Patriotii Moldovei au format Miscarea Populara Moldova Mare si au semnat un pact anti-unionist
  18. ^ Episcopul Marchel, din Republica Moldova, împreună cu unele formațiuni politice antiromânești, militează pentru destrămarea României și pentru o Moldova federală

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Charles King, "The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of Culture", Hoover Press 2000, 62 pagini.

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]