Nicola Di Pinto

Nicola Di Pinto
Date personale
Născut (77 de ani) Modificați la Wikidata
Napoli, Italia Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
actor de teatru[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[1] Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nicola Di Pinto (n. , Napoli, Italia) este un actor italian de teatru, cinema și televiziune.[2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Actor creator de personaje puternice și napoletan adevărat, Nicola Di Pinto a început sa joace în piese de teatru din a doua jumătate a anilor 1960, iar succesul obținut pe scenă a atras atenția regizorilor de filme de cinema și de televiziune, în care a debutat în a doua jumătate a anilor 1970.

În ciuda calităților dovedite încă de la primele apariții, a dobândit celebritate abia după întâlnirea cu regizorul Giuseppe Tornatore, care i-a oferit rolul lui Alfredo Canal în Il camorrista, iar din acel moment cariera lui Nicola Di Pinto a fost în creștere continuă, alternând mereu între film și seriale de televiziune, fără a părăsi vreodată teatrul.

Actor preferat de Giuseppe Tornatore, Nicola Di Pinto a jucat în aproape toate filmele ulterioare regizate de cineastul sicilian până la mijlocul anilor 2000. De asemenea, a interpretat rolul fratelui Bernardo în cel de-al treilea și al patrulea sezon al popularului serial de televiziune Caracatița.

În 1998 este semnificativă prezența lui ca invitat într-un episod din serialul Il maresciallo Rocca 2 (Enigma finale), în care joacă rolul periculosului profesor Aleppi; acest rol rămâne important în unele episoade ale aceluiași serial deoarece personajul influențează în mod decisiv o parte a familiei protagonistului pentru a deveni aproape o prezență fantomatică în ultimul episod din cel de-al cincilea sezon (Il male ritorna, 2005) în care Nicola Di Pinto apare într-un flashback din episodul din 1998.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Filme de cinema[modificare | modificare sursă]

Filme de televiziune[modificare | modificare sursă]

Activitatea teatrală[modificare | modificare sursă]

  • 2018 Questi fantasmi de Eduardo De Filippo, regie: Marco Tullio Giordana
  • 2008 Filumena Marturano de Eduardo De Filippo, regie: Luca De Filippo
  • 2007 Come si rapina una banca de Samy Fayad, regie: Antonio Ferrante
  • 2007 Bene e male de Girolamo Marzano, regie: G. Marzano, musical
  • 2006 Mal'aria de Bruno Garofalo și Karima A. Campanelli, regie: Bruno Garofalo; musical
  • 2005 Prego signora, si spogli!, La Compagnia Laboratori Flegrei; de Rosario Imparato, regie: Antonio Ferrante
  • 2002 Pulcinella Compagnia Gli Ipocriti; de Manlio Santarelli, regie: Maurizio Scaparro
  • 2002 Îmblânzirea scorpiei de William Shakespeare, regie: Alessandro Capone
  • 2001 Ferdinando de Annibale Ruccello, regie: Mario Missiroli;
  • 2000 Natale in casa Cupiello de Eduardo De Filippo, regie: Carlo Giuffré;
  • 1996/1997 L'amico del cuore de Vincenzo Salemme, regie: Vincenzo Salemme
  • 1998 L'astrologo, Compagnia Ente Teatro Cronaca di Mico Galdieri; de G. B. Della Porta, regie: Mico Galdieri
  • 1995/1996 Uomo e galantuomo de Eduardo De Filippo, regie: Luca De Filippo
  • 1995/1996 Penziere mieje de Eduardo De Filippo; cu Luca De Filippo, Angela Pagano, Nicola di Pinto
  • 1994/1995 Il contratto de Eduardo De Filippo, regie: Luca De Filippo
  • 1994/1995 Borderò, La Compagnia della Luna; de Vincenzo Cerami;
  • 1994/1995 Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, regie: Tato Russo
  • 1992 Le bugie con le gambe lunghe de Eduardo De Filippo, regie: Giancarlo Sepe
  • 1990 Scorzetta di limone, La Compagnia di Teatro di Luca De Filippo; de Gino Rocca, regie: E. De Filippo
  • 1989 Aida de Antonio Petito, regie: Armando Pugliese
  • 1989 Revizorul de Nikolai Gogol, regie: Roberto Guicciardini
  • 1988/1989 La palla al piede de Georges Feydeau, regie: Armando Pugliese
  • 1987/1988 Fatto di cronaca, Cooperativa Teatrale Gli Ipocriti; de Raffaele Viviani, regie: Maurizio Scaparro
  • 1986/1987 Come finì don Ferdinando Ruoppolo de Luigi De Filippo, regie: Luigi De Filippo;
  • 1985 L'imbroglione onesto, Compagnia di Nino Taranto; de Raffaele Viviani, regie: Gennaro Magliulo;
  • 1984 Dragostea celor trei portocale, La Compagnia di Teatro Pupi & Fresedde, regie: Angelo Savelli;
  • 1983 La resistibile ascesa di Arturo Ui de Bertolt Brecht, regie: Giancarlo Sepe;
  • 1983 Lo sconosciuto di nome Isabella, La Compagnia di Teatro Pupi & Fresedde, regie: Angelo Savelli
  • 1980/1981 La donna è mobile, La Compagnia di Teatro di Luca De Filippo, de Vincenzo Scarpetta, regie: Eduardo De Filippo
  • 1980/1981 Il convitato di pietra ovvero Don Giovanni e il suo servo Pulcinella, La Compagnia di Teatro Pupi & Fresedde di J.B.P. Molière, regie: Angelo Savelli
  • 1978 Nota' Pettolone, Compagnia Ente Teatro Cronaca di Mico Galdieri; de Pietro Trinchera, regie: Mico Galdieri
  • 1977 I vermi, ovvero malavita napoletana de Mastriani, regie: Armando Pugliese
  • 1977 Circo equestre Sgueglia de Raffaele Viviani, regie: A. Pugliese
  • 1976/1977 Troilus și Cresida de William Shakespeare, regie: Roberto Guicciardini;
  • 1977 La gnoccolara, Compagnia Ente Teatro Cronaca di Mico Galdieri, de Pietro Trinchera, regie: Mico Galdieri
  • 1975/1976 Masaniello de Elvio Porta și Armando Pugliese, regie: A. Pugliese
  • 1971 Annella di Porta Capuana, Compagnia Stabile Napoletana Luisa Conte, regie: Gennaro Magliulo;
  • Dolore sotto chiave de Eduardo De Filippo, regie: Eduardo De Filippo
  • Socrate immaginario de Ferdinando Galiani, regie: Tato Russo
  • Socrate immaginario de Ferdinando Galiani, regie: Armando Bandini
  • A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, regie: Armando Pugliese
  • Vado per vedove, Compagnia di Nino Taranto; de G. Marotta, regie: G. Magliulo
  • L'imbroglione della scala C, Compagnia di Nino Taranto, regie: G. Magliulo
  • Il settimo si riposò, Compagnia di Nino Taranto, de Samy Fayad, regie: Gennaro Magliulo;
  • Il papocchio, Compagnia di Nino Taranto; di Samy Fayad, regie: Gennaro Magliulo
  • L'astrologo, Compagnia di Nino Taranto; di Scarnicci e Tarabusi, regie: Gennaro Magliulo
  • Caviale e lenticchie, Compagnia di Nino Taranto, de Scarnicci și Tarabusi, regie: Gennaro Magliulo;
  • 1967 Napoli notte e giorno de Raffaele Viviani, regie: Giuseppe Patroni Griffi

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • La Festivalul de Film de la Napoli din 2005 Nicola Di Pinto a obținut premiul Vesuvio decernat cu ocazia aniversării centenarului companiei Titanus.
  • A fost distins în februarie 2005 cu un premiu al Academiei de Muzică „W. A. Mozart” din Taranto.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ „Nicola Di Pinto, attore napoletano dai mille volti”, Napolitan, , accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]