Nicolae Dudău

Nicolae Dudău
Date personale
Născut	19 decembrie 1945 (78 de ani) Grinăuți-Moldova, raionul Ocnița, Moldova
Număr de copii	1
Cetățenie	Moldova
Ocupație	politician
Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Republica Italiană
În funcție 4 februarie 2004 – 12 iunie 2007
Președinte	Vladimir Voronin
Prim-ministru	Vasile Tarlev
Precedat de	Valentin Ciumac
Succedat de	Gheorghe Rusnac
Ministru al Afacerilor Externe al Republicii Moldova
În funcție 3 septembrie 2001 – 4 februarie 2004
Președinte	Vladimir Voronin
Prim-ministru	Vasile Tarlev
Precedat de	Nicolae Cernomaz
Succedat de	Andrei Stratan
Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Republica Belarus, Republica Estonia, Republica Letonia și Republica Lituania
În funcție 17 septembrie 1998 – 24 septembrie 2001
Președinte	Petru Lucinschi Vladimir Voronin
Prim-ministru	Ion Ciubuc Ion Sturza Dumitru Braghiș Vasile Tarlev
Precedat de	Ion Leșanu
Succedat de	Ilie Vancea
Prim-viceministru al Afacerilor Externe al Republicii Moldova
În funcție 12 decembrie 1997 – 12 iunie 1998
Președinte	Petru Lucinschi
Prim-ministru	Ion Ciubuc
Primul Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Republica Uzbekistan, Republica Tadjikistan și Republica Kîrgîzstan
În funcție 8 noiembrie 1994 – 12 decembrie 1997
Președinte	Mircea Snegur Petru Lucinschi
Prim-ministru	Andrei Sangheli Ion Guțu (interimar) Ion Ciubuc
Succedat de	Nicolae Osmochescu
Premii	Ordinul Gloria Muncii
Modifică date / text

Nicolae Dudău (n. 19 decembrie 1945, satul Grinăuți, județul Edineț, Republica Moldova) este un politician al Republicii Moldova, care a îndeplinit funcția de ministru al Afacerilor Externe al Republicii Moldova în cabinetul lui Vasile Tarlev (2001-2004).

Cariera profesională

Nicolae Dudău s-a născut la data de 19 decembrie 1945 în satul Grinăuți, județul Edineț (Republica Moldova). A absolvit Institutul Politehnic "Serghei Lazo" din Chișinău - cu calificarea de inginer mecanic (1975) și Școala Superioară de Partid din Moscova (Rusia) (1982), unde a urmat studii politice.

În perioada 1963-1975, Nicolae Dudău a îndeplinit diferite funcții tehnice la Uzina de tractoare din orașul Chișinău. Din anul 1975, devine activist politic în diferite organe de partid și de stat din Republica Moldova: șef de secție al Comitetului raional, instructor al Comitetului Central și șef de secție la Comitetul Central.

În ultimii ani ai republicii sovietice, Dudău este Vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru planificare (1988-1990), Prim-secretar al Comitetului orășenesc de partid din orașul Chișinău (1990-1991) și în cele din urmă Director executiv al Asociației Internaționale de Binefacere (1991-1993).

Cariera diplomatică

Între anii 1993-1994, este Ministru-consilier al Ambasadei Republicii Moldova în Federația Rusă, iar apoi în perioada 1994-1997 deține funcția de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Uzbekistan, precum și în Tadjikistan ^[1] și Kirghizstan, prin cumul.

Nicolae Dudău este numit în anul 1997 în funcția de Prim-viceministru al Afacerilor Externe al Republicii Moldova. Este trimis din nou la 29 septembrie 1998 ca Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Republica Belarus ^[2], precum și în Letonia ^[3], Estonia ^[4] și Lituania ^[5], prin cumul.

La data de 3 septembrie 2001, prin Decretul nr. 227-III al Președintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, Nicolae Dudău este numit în funcția de Ministru al Afacerilor Externe în primul guvern al lui Vasile Tarlev. La 12 iunie 2002, i se acordă rangul diplomatic de ambasador. Este revocat din funcția de ministru al afacerilor externe la 4 februarie 2004.

La 9 februarie 2004, Nicolae Dudău este numit în funcția de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Republica Italiană, funcție pe care o deține și în prezent.

Nicolae Dudău vorbește limbile rusă și engleză. Este căsătorit și are o fiică.

Note

1. „Decretul nr. 156 din 18 mai 1995”. Arhivat din original la 27 septembrie 2007. Accesat în 5 iunie 2007. 
2. „Decretul nr. 759 din 29 septembrie 1998”. Arhivat din original la 30 septembrie 2007. Accesat în 5 iunie 2007. 
3. „Decretul nr. 862 din 31 decembrie 1998”. Arhivat din original la 27 septembrie 2007. Accesat în 5 iunie 2007. 
4. „Decretul nr. 893 din 2 februarie 1999”. Arhivat din original la 27 septembrie 2007. Accesat în 5 iunie 2007. 
5. „Decretul nr. 982 din 29 aprilie 1999”. Arhivat din original la 30 septembrie 2007. Accesat în 5 iunie 2007. 

Vezi și

• Guvernul Vasile Tarlev (1)