Nicolae Mavrogheni
| Nicolae Mavrogheni | |
 Domn al Țării Românești | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1735[1]  Paros (Grecia), Insulele Ciclade, Elayetul Arhipelagului, sangeacul Naxos, Imperiul Otoman |
| Decedat | (55 de ani) Beala (Bulgaria), vilayetul Silistra, beilerbeilicul Rumelia, Imperiul Otoman |
| Cauza decesului | decapitare |
| Copii | Euforia Negri[*] |
| Ocupație | diplomat traducător Domn |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Familia Mavrogheni |
| Domn al Țării Românești | |
| Domnie | 6 aprilie 1786 – septembrie 1790 |
| Predecesor | Mihai Suțu |
| Succesor | Ocupație Habsburgică Josias de Saxa-Coburg |
Modifică date / text  | |
Nicolae Mavrogheni (numele Mavrogheni se pronunță în patru silabe, cu i plin;[2]), (n. 1735, Paros, Imperiul Otoman – d. , Biala, Imperiul Otoman) a fost un domnitor fanariot din Țara Românească.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Domnia sa a început la 6 aprilie 1786 și a durat până în septembrie 1790. Originar din insula Paros, Mavrogheni a ajuns domn cu ajutorul lui Gazi Hasan pașa, comandantul flotei otomane al cărei dragoman era. Numirea acestui „galiongiu“ (galion = corabie mare, galeră) n-a fost deloc bine văzută nici de boieri, nici de norod, și de aici un șir întreg de pamflete, piese de teatru sau versuri menite a ridiculiza politica și măsurile acestuia. Pe 30 septembrie 1790 a fost sugrumat din ordinul lui Hassan Pașa pentru nesupunere față de Imperiul Otoman.
A rămas în istoria Bucureștiului printr-o excentricitate a sa, de a polei cu aur coarnele cerbilor de la trăsura sa. De asemenea, la capătul Podului Mogoșoaiei (lângă Muzeul Țăranului Român) a construit o biserică ce a dăinuit până astăzi.
Este de asemenea unul dintre cei care au contribuit la dezvoltarea - modestă și primitivă, totuși, destinată câtorva boieri ai vremii - a alimentării cu apă printr-un sistem de conducte.
Galerie de imagini
[modificare | modificare sursă]-
-
-
Nicolae Mavrogheni și trăsura trasă de cerbi
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Nicolae Mavrogheni”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Mioara Avram, Ortografie pentru toți, ediția a II-a, Editura Litera, București - Chișinău, p. 66
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Peter Mario Kreuter: Franz Leopold von Metzburg und Nicolae Mavrogheni. Momentaufnahmen einer schwierigen Beziehung zweier diplomatischer Welten. In: Encounters in Europe's Southeast. The Habsburg Empire and the Orthodox World in the Eighteenth and Nineteenth Centuries. Ed. Harald Heppner und Eva Posch. Bochum 2012, p. 75-91.
- (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
- Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
- (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
- Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
- Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
- Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Gravură reprezentându-l pe Nicole Movrogheni Arhivat în , la Wayback Machine.
- Un alt galiongiu pe tronul Țării Românești, 16 Aug 2007, Constanța VINTILĂ-GHIȚULESCU, nr.184, Dilema veche
- Al doilea Țepes, 3 feb 2010, Emanuel Badescu, Ziarul de Duminică
| Predecesor: Mihai Suțu |
1786 – 1790 |
Succesor: Mihai Suțu |
