Nobuo Nakamura

Nobuo Nakamura
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Otaru, Japonia Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani) Modificați la Wikidata
CopiiMinako Ide[*][[Minako Ide (actriță japoneză)|​]]
Mariko Nakamura[*][[Mariko Nakamura (Japanese seiyū)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Japonia
 Imperiul Japonez (–) Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Alte premii
Medal with Purple Ribbon[*][[Medal with Purple Ribbon (a type of Japanese Medals of Honor)|​]] (1976) Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nobuo Nakamura (中村伸郎 Nakamura Nobuo?, n. , Otaru, Japonia – d. ) a fost un actor japonez.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Nobuo Nakamura și-a început cariera artistică în 1926 în teatrul de marionete.[2] El este cunoscut pentru aparițiile în mod regulat în filmele lui Yasujirō Ozu și Akira Kurosawa din anii 1950 și 1960. A interpretat adesea roluri de funcționari guvernamentali sau de directori de întreprinderi.[3] Unele dintre mai celebre roluri ale sale în Occident sunt viceprimarul insensibil, care minimalizează meritele lui Watanabe, din filmul Ikiru (1952) al lui Kurosawa[4] și soțul ținut sub papuc al coafezei din filmul Tokyo Story (1953) al lui Ozu. A mai interpretat, printre altele, rolul unui avocat al companiei în filmul The Bad Sleep Well (1960)[5] și rolul unui director de departament al unei companii în filmul High and Low (1963),[6] ambele filme fiind regizate de Kurosawa.[7]

Unul dintre ultimele sale roluri în film a fost o apariție scurtă ca un escroc cu aspect de „profesor” decrepit în comedia Tampopo (1985) a lui Jūzō Itami.[8] Nakamura a apărut în 75 de filme între 1942 și 1989.[9]

În afara activității cinematografice, Nobuo Nakamura a desfășurat o bogată activitate teatrală și a devenit, de asemenea, renumit pentru contribuțiile sale notabile la dezvoltarea teatrului japonez modern. În 1937 a fondat compania Bungakuza,[2] împreună cu Haruko Sugimura,[10] Seiji Miyaguchi și Masayuki Mori. Printre roluri sale celebre se numără Polonius în Hamlet, regele Irod în piesa Salomeea a lui Oscar Wilde, Aleksandr Vladimirovici Serebriakov în Unchiul Vania al lui Cehov și Krapp în Ultima bandă a lui Krapp de Samuel Beckett. A jucat, de asemenea, în Macbeth, Neguțătorul din Veneția și în Livada de vișini. În anii 1950 și 1960 a interpretat roluri principale în piesele lui Yukio Mishima, printre care Rokumeikan, Prietenul meu Hitler și altele.[11] În 1963 Nakamura a părăsit compania Bungakuza și, împreună cu Mishima, a fondat compania NLT. În aprilie 1968 Mishima, Nakamura și Takeo Matsuura au părăsit compania teatrală NLT și au fondat Roman Gekijō („Teatrul Romantic”).[12]

Cel mai renumit și mai de succes rol al lui Nobuo Nakamura este considerat a fi profesorul din piesa Lecția a lui Eugen Ionescu.[13] Nakamura a jucat pentru prima dată în Lecția în 1972 și a interpretat rolul profesorului în fiecare vineri seară la Shibuya Jean-Jean, un mic teatru din sectorul special Shibuya al capitalei Tokyo, până în 1983.

Filmografie selectivă

[modificare | modificare sursă]

Filme de cinema

[modificare | modificare sursă]

Filme de televiziune

[modificare | modificare sursă]

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]
  • 1967: Premiul Kinokuniya pentru teatru
  • 1976: Medalia de onoare cu panglică purpurie[2]
  • 1982: Premiul special Kinokuniya pentru teatru
  • 1983: Premiul special pentru întreaga carieră la Festivalul de Film de la Yokohama

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Nobuo Nakamura 
  2. ^ a b c „Nobuo Nakamura - The Godzilla Cineaste”, Godzillacineaste.net, accesat în  
  3. ^ Stuart Galbraith (). Japanese Filmography: A Complete Reference to 209 Filmmakers and the Over 1250 Films Released in the United States, 1900 Through 1994 (în engleză) (ed. Mcfarland). p. 50. ISBN 9-780786-400324. 
  4. ^ Galbraith IV (2002), p. 158.
  5. ^ Galbraith IV (2002), p. 286.
  6. ^ Galbraith IV (2002), p. 342.
  7. ^ Galbraith IV (2002), pp. 286, 342.
  8. ^ „Nobuo Nakamura - Biography”, IMDb, accesat în  
  9. ^ „Filmografie” (în japoneză). Accesat în . 
  10. ^ Galbraith IV (2002), p. 290.
  11. ^ Naoki Inose, Hiroaki Sato, Persona : a biography of Yukio Mishima, Stone Bridge Press, Berkeley, CA, 2012, p. 598.
  12. ^ Naoki Inose, Hiroaki Sato, Persona : a biography of Yukio Mishima, Stone Bridge Press, Berkeley, CA, 2012, p. 557.
  13. ^ Samuel L. Leiter, Encyclopedia of Asian Theatre: A-N, Greenwood Press, 2007, p. 21.
  14. ^ Galbraith IV (2002), p. 672.
  15. ^ Galbraith IV (2002), p. 680.
  16. ^ Galbraith IV (2002), pp. 683-684.
  17. ^ Galbraith IV (2002), p. 687.
  18. ^ Galbraith IV (2002), p. 694.
  19. ^ Galbraith IV (2002), p. 702.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]