Nordicismul este o ideologie rasistă conform căreia „rasa nordică(d)” reprezintă un grup rasial superior, uneori considerat a fi pe cale de dispariție. Lucrările care promovează această ideologie includ The Passing of the Great Race(d) (1916) de Madison Grant(d), An Essay on the Inequality of the Human Races(d) (1853) de Arthur de Gobineau(d), The Foundations of the Nineteenth Century(d) (1899) de Houston Stewart Chamberlain și într-o oarecare măsură The Races of Europe(d) (1899) de William Z. Ripley(d). Ideologia a devenit populară spre finalul secolului XIX și în secolul XX în Europa germanică, nord-vestică(d), nordică și centrală, precum și în America de Nord și Australia.
Ideea unui fenotip nordic superior în raport cu celelalte a apărut sub denumirea de„teutonicism” în Germania, „anglo-saxonism” în Anglia și Statele Unite, respectiv „francism” în nordul Franței.[1][2][3] Noțiunea de superioritate a „rasei nordice” și a statelor europene nord-vestice(d) care erau asociate cu aceasta au influențat legea imigrației din 1924 din Statele Unite (care a interzis sau limitat sever imigrația italienilor, evreilor și a cetățenilor țărilor din sudul și estul Europei) și mai târziu legea imigrației din 1952(d).[4] De asemenea, aceasta a fost prezentă și în alte țări precum Australia, Canada și Africa de Sud.[5][6] În anii 1930, naziștii au susținut că rasa nordică era partea superioară a „rasei ariene” și reprezenta o rasă superioară (Herrenvolk).[7]