Noul locatar (franceză: Le Nouveau Locataire) este o piesă de teatru absurd scrisă în limba franceză de Eugen Ionescu. Piesa a fost compusă în 1955. Eugen Ionescu spune despre Noul locatar că este „piesa cea mai tăcută pe care am scris-o, în care doar obiectele mai fac câte ceva, precum mesele pentru spiritism care s-ar mișca, ascultând de ultima proiecție a energiei nervoase extraconștiente.”[1]
Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
Noul locatar prezintă un aspect destul de îngrijorător al dispariției gustului pentru citit și artă adevărată.[2]
- a fost tradusă în limba română de Vlad Russo și Vlad Zografi[4]
- 2005 - Teatru VI - Rinocerii. Noul locatar, Editura Humanitas
Opera literară a lui Eugen Ionescu
|
|
Teatru
|
|
|
Eseuri Proză literară
|
- La Photo du Colonel (1962)
- Note despre teatrul de avangardă (1962)
- Note și contranote (1966)
- Jurnal în fărâme (1967)
- Prezent trecut, trecut prezent (1968)
- Descoperiri (1969)
- Solitarul (1973)
- Situații și perspective (1980)
- Căutarea intermitentă (1988)
|
|
Romane
|
|
|