Partidul Independenței (Ungaria)
Partidul Independenței (în maghiară Függetlenségi és Negyvennyolcas Párt – Partidul Independenței și al 48-iștilor, numit și Partidul Național sau, colocvial, Partidul Kossuth)[1] a fost fondat în 17 mai 1874 în Regatul Ungariei ca urmaș al Partidului Național 1848 (Országos 1848-as Párt).[2]
Acest partid a fost rezervorul opoziției naționaliste în tradiția lui Lajos Kossuth și a revoluției din 1848. Partidul s-a sprijinit în primul rând pe nobilimea mijlocie. Pe plan politic, Partidul Independenței a refuzat compromisul din 1867 și s-a străduit să obțină independența totală a Regatului Ungariei, sau cel puțin o uniune personală prin care să slăbească dependența Ungariei de Cisleithania și de Habsburgi. În 29 septembrie 1884, printr-o unire cu un alt partid 1848-ist (al lui Albert Apponyi), Partidul Independenței s-a reformat.
Rezultatele alegerilor parlamentare
[modificare | modificare sursă]| Alegeri | Mandate | Procent |
|---|---|---|
| 1875 | 36 | 8,70 % |
| 1878 | 76 | 18 % |
| 1881 | 88 | 21 % |
| 1884 | 72 | 17,43 % |
| 1887 | 78 | 18,89 % |
| 1892 | 86 | 20,82 % |
| 1896 | 50 | 12,10 % |
| 1901 | 79 | 19,13 % |
| 1905 | 165 | 39,95 % |
| 1906 | 253 | 61,26 % |
| 1910 | 51/44 | 12,35/10,65 % |
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Meyers Großes Konversations-Lexikon. Band 19, Leipzig 1909, S. 890.
- ^ Mathias Bernath, Felix von Schroeder, Gerda Bartl (Hrsg.): Biographisches Lexikon zur Geschichte Südosteuropas. Band 3, Verlag Oldenbourg, München 1979, ISBN 3-48648-991-7, S. 230.
