Petre Bajbeuc-Melikov
| Petre Bajbeuc-Melikov | |
.png) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1872  Tighina, Imperiul Rus |
| Decedat | octombrie 1944 (72 de ani) Ploiești, România |
| Cetățenie |  Imperiul Rus Republica Rusă Republica Democratică Moldovenească.svg){kind=small} Republica Democrată Armeană Regatul României |
| Ocupație | eseist inginer scriitor agronom politician rușii albi[*] |
| Primar de Orhei | |
| În funcție – | |
| member of Sfatul Țării | |
| În funcție – decembrie 1918 | |
| Partid politic | Societatea pentru Salvarea Basarabiei Partidul Național-Țărănesc Partidul Constituțional Democratic FRN |
Modifică date / text  | |
Petre (Piotr) Bajbeuc-Melikov (Melichian, Milinchișvili), de asemenea Bajbeuk-Melicoff și Bajbeuk-Melikov (n. 1872, Tighina, Imperiul Rus – d. octombrie 1944, Ploiești, România; în armeană Պետրոս Բաժբեուկ-Մելիքյան, transliterat Bedros Bažbeuk-Melikyan; în rusă Пётр Захарович Бажбеук-Меликов) a fost un agronom țarist și om politic moldovean de etnie armeană. A fost membru al Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut la Bender (Tighina) în Basarabia țaristă pe 27 februarie 1872. A fost educat în gubernia Tiflis (Tbilisi) și apoi în Franța. Pe parcursul vieții a ocupat diverse posturi administrative în Imperiul Rus și Republica Rusă. S-a prezentat la alegerile din noiembrie 1917 pentru Adunarea Constituantă Rusă ca afiliat al Partidului Constituțional Democrat.[1] Eșuând în această acțiune, a fost în schimb primit ca delegat armean de către Sfatul Țării, chiar înainte de proclamarea Republicii Democrate Moldovenești. Loial față de aceasta din urmă, el s-a pronunțat împotriva infiltrării bolșevice și a susținut intervenția României. Deși a salutat expediția militară românească de la începutul anului 1918, s-a opus (a fost absent de la sesiune) unirii ulterioare a Basarabiei cu România, în favoarea monarhismului rus.
În 1919, s-a alăturat Comitetului pentru Salvarea Basarabiei din Odesa și, prin intermediul acestuia, și mișcării Albe. Comitetul l-a trimis în misiune la Comandamentul General al Forțelor Armate ale Rusiei de Sud la Rostov-pe-Don, unde a vorbit despre reintegrarea Basarabiei într-un viitor stat rus. Părăsind regiunea în etapele ulterioare ale Războiului Civil Rus, a făcut publicitate cauzei emigraților albi în Bulgaria, dar în cele din urmă s-a întors în Basarabia și a slujit monarhiei române. În anii 1930 a fost primarul Orheiului.[2]
Galerie de imagini
[modificare | modificare sursă]-
Membrii Sfatului Țării pe un timbru moldovenesc din 1998.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Petru Cazacu, Moldova dintre Prut și Nistru, 1812—1918, p. 226. Iași: Viața Romînească, [1924]. OCLC 10132102
- ^ Figuri contemporane din Basarabia, p. 10. Chișinău: Editura Arpid, 1939
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Gheorghe E. Cojocaru, Sfatul țării: itinerar, Civitas, Chișinău, 1998, ISBN 9975-936-20-2
- Mihai Tașcă, Sfatul Țării și actualele autorități locale, Timpul de dimineață, nr. 114 (849), 27 iunie 2008
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Prezențe armenești în Sfatul Țării: Petre Bajbeuc-Melicov Centenar Sfatul Țării: 1917–2017. Materialele conferinței științifice internaționale, Chișinău, 21 noiembrie 2017 (Chișinău, 2017), 443-458.
- Arhiva pentru Sfatul Țării
| ||||||||||
